Acest test clasic de autoconștientizare are la bază următoarea poveste: „Regele i-a chemat la curtea lui pe cei mai înțelepți trei oameni din regat pentru a-și alege următorul sfetnic. A pus o pălărie pe capul fiecăruia dintre ei, astfel încât fiecare înțelept putea să vadă pălăriile celorlalți, dar nu și pe a lui. Fiecare pălărie era albă sau albastră. Regele le-a garantat celor trei înțelepți faptul că cel puțin unul dintre ei purta o pălărie albastră – cu alte cuvinte, în încăpere puteau fi una, două sau trei pălării albastre, dar nu zero. Regele a anunțat, de asemenea, că acest concurs va fi cinstit pentru toți cei trei participanți. Aceștia nu aveau voie să vorbească între ei. Regele a promis că acela care va păși primul în fața lui și va spune ce culoare are pălăria pe care o poartă va deveni noul lui sfetnic”.
Inginerii de la Institutul Politehnic Rensselaer din New York au adaptat acest test pentru un grup de trei roboți – doi dintre ei au fost informați în legătură cu faptul că au primit „o pastilă care prostește”, din cauza căreia nu mai pot să vorbească. Apoi, toți cei trei roboți au fost invitați să spună care dintre ei poate încă să „vorbească”.
Inițial, toți cei trei roboți nu au putut să rezolve problema și au spus „Nu știu”, însă, unul singur, după ce și-a auzit propria voce, a adăugat imediat: „Îmi pare rău, acum știu!”.
Experții în robotică spun că trecerea cu succes a acestui test simplu nu reprezintă „o conștientizare deplină a sinelui”, dar Selmer Bringsjord, coordonatorul studiului, consideră că, prin trecerea mai multor teste de această natură, viitorii roboți își vor construi un repertoriu de abilități care îi vor ajuta să devină tot mai folositori pentru oameni.
În 2014, un super-computer a devenit prima formă de inteligență artificială din lume care a trecut cu brio Testul Turing, convingând un grup de voluntari că era un băiat în vârstă de 13 ani.