Există numeroase legende legată de această fotografie. Unele voci susțin că ea este un autoportret realizat în 1893, alte zvonuri menționează faptul că durata de expunere a fost de 30 minute, iar, ca urmare, Boutain ar fi început să sufere de narcoza azotului, o stare similară cu cea produsă de efectele gazelor folosite la anestezie. După unele păreri, fotografia ar fost realizată la o adâncime de 50 de metri.
Istoricii spun, însă, că în anul 1893, Boutan și-a fabricat camera subacvatică, a realizat câteva fotografii atunci, însă imaginea care îl reprezintă pe Emil Racoviță a fost realizată de-abia după 6 ani, în 1899.
În fotografie, savantul român ține în mână o plachetă pe care este inscripționat ,,Photographie Sous marine” (,,Fotografie subacvatică”). Dacă priviți atent, vă puteți da seama că placheta este ținută invers, savantul nesesizând acest lucru deoarece era foarte entuziasmat de faptul că era martorul unui moment istoric.
Fotografia în care apare Emil Racoviță (Foto:petapixel.com)
Pentru că durata de expunere necesară captării unei cantități suficiente de lumină era de aproape 30 de minute, Boutan a inventat o instalație inedită compusă dintr-un butoi în care se afla o lampă cu alcool. Cu ajutorul unei mingi de cauciuc, pulveriza pudră de magneziu peste flacăra întreținută de lampa cu alcool, creând astfel o sursă de lumină.
Sorry, there are no polls available at the moment.