Urmele existenței umane descoperite în peșteră datează de aproximativ 50.000 de ani. Omul de Neanderthal și, mai târziu, Homo Sapiens, omul de astăzi, au trăit în această peșteră, ascunsă în desișul vegetației unui versant al Munților Vâlcanului, scrie adevărul.ro
Dumitru Hortopan, director al Muzeului Județean Gorj, a spus că locul și poziția geografică a atras omul de Neanderthal să se stabilească în această zonă.
„Geografic, este amplasată la circa 350 metri altitudine absolută și 30 de metri altitudine relativă față de pârâul Bistricioara, afluent al Bistriței. Din punct de vedere al suprafeței are 27 de metri lungime, șapte metri lățime, ocupând o suprafață de 85 metri. Prin poziționarea sa geografică, peștera a oferit omului paleolitic un cadru natural extrem de prielnic pentru exploatarea resurselor prin vânătoare, ca urmare a pendulării animalelor între munte și depresiunea care se deschide generos la ieșirea apelor din zona montană. Vastitatea petrografică (n.r. – ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarța Pământului) din albia Bistricioarei a fost un alt element favorabil pentru instalarea Omului de Neanderthal în peștera Cioarei ulterior și a lui Homo sapiens sapiens, atras în special de elementele strategice și microclimatice ale peșterii: orientarea sud-vestica a intrării, absența curenților, lipsa umidității, dimensiuni reduse”, a explicat Dumitru Hortopan, director al Muzeului Județean Gorj, citat de adevarul.ro.
În peșteră s-au făcut timp de zeci de ani săpături arhelogice. Unul dintre cei mai cunoscuți arheologi români, Marin Cârciumaru, a fost atras de tezaurul ascuns în această peșteră și, timp de peste 20 de ani, a făcut săpături pentru scoaterea acestuia la lumină.