Unul dintre cele mai mari mistere ce înconjoară originea materiei și a vieții a fost rezolvat de NASA – VIDEO

Resturile acestei stele au fost fotografiate în trecut de numeroase telescoape, optice, în infraroșu și cu raze X, însă aceste ultime imagini sunt fără precedent, explică autorii studiului, publicat în revista britanică Nature.

Imaginile au dezvăluit modul în care resturile stelare intră în coliziune, în unda de șoc, cu gazul și praful stelar din vecinătate, încălzindu-se în acest proces.

Telescopul NuSTAR a putut astfel să recreeze prima hartă a emisiilor de raze X cu energie ridicată provenind de la materialele create chiar în centrul stelei care explodează, au precizat ei. Energia eliberată împinge straturile exterioare ale stelei, iar resturile stelare sunt proiectate peste tot în Univers cu o viteză de peste 5.000 de kilometri pe secundă.

„Aceste imagini reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri din domeniul astrofizicii din ultimele decenii”, consideră Steven Boggs, profesor de fizică la Universitatea Berkeley din California, unul dintre autorii studiului.

Datele obținute îi vor ajuta pe astronomi să elaboreze modele computerizate în trei dimensiuni pentru a prezenta explozia stelei și îi vor ajuta să înțeleagă mai bine unele dintre caracteristicile misterioase ale supernovelor.

„Supernovele produc și aruncă în cosmos cea mai mare parte a elementelor care sunt importante pentru viața pe care o cunoaștem noi”, a declarat Alex Filippenko, profesor de astronomie la Universitatea Berkeley, care nu a participat însă la acest studiu.

„Ințelegerea mecanismului ce explică explozia unei stele este fundamentală în încercarea noastră de a afla de unde venim și ne ajută să ajungem până la originea tuturor materialelor care ne încojoară, precum carbonu, fierul, calciul”, a declarat Brian Grefenstette, cercetător la California Institute of Technology.

„De fapt, suntem făcuți din praful de stele”, a adăugat el.

După explozia stelei care a dus la apariția supernovei Cassiopeia, în urmă cu 343 de ani, resturile sale s-au dispersat pe o distanță de aproximativ 10 ani-lumină în cosmos, amplificând caracteristicile acestui cataclism stelar, care a putut fi observat de pe Terra.