În contextul în care anumitor departamente ale Poliției și Pompierilor din Marea Britanie le este permisă utilizarea dronelor în situații de urgență, publicația Daily Mail a publicat luni o analiză pe marginea acestui subiect, subliniind că în anumite situații există pericolul încălcării vieții private.
Potrivit cotidianului, aparatele ce pot rămâne în aer timp de mai multe ore sau pot realiza fotografii de la înălțimi de peste 120 de metri contribuie eficent la soluționarea situațiilor de criză, la reconstituirea scenelor de crimă sau la construirea tacticilor pentru anumite operațiuni.
În ciuda acestor aspecte pozitive însă, multe voci au arătat că utilizarea dronelor ar putea fi o amenințare la adresa securității și a dreptului la viața privată, mai ales că zeci de departamente ale poliției, agențiilor federale și chiar universități au dreptul să lanseze astfel de echipamente în spațiul aerian american.
„Primul nostru gând a fost > prin toată țara!”, a povestit șeriful Ben Miller, din Mesa, Colorado. „Dar realitatea este că asemenea misiuni nu apar decât o dată pe an. Adevărata utilitate a dronelor nu este chiar atât de spectaculoasă. Cel mai des sunt folosite pentru reconstituirea scenelor crimelor sau a accidentelor”, a adăugat acesta.
În ultimii trei ani, Mesa a aprobat realizarea a 40 de astfel de misiuni, însă niciuna nu a presupus supravegherea unei anumite persoane, a mai spus Miller, precizând că dronele pot fi programate și controlate să execute mișcări precise și să realizeze fotografii care ulterior sunt prelucrate cu ajutorul unui soft.
Costul celor mai simple drone, ce pot rămâne în aer doar 15 minute, este cuprins între 10.000 și 20.000 de dolari, precizează Daily Mail, în timp ce în cazul unora mai complicate costurile pot ajunge și la 1 milion de dolari.
Modelele militare sunt printre cele mai performante, fiind capabile să identifice, spre exemplu, un pantof de tenis de la o înălțime de peste 18.200 de metri.
Cu toate acestea, experții spun că dronele produse de companiile sau agențiile private nu urmează chiar ritmul real al evoluției tehnologice.