În 2013, în cadrul ultimei campanii de măsurare, cel mai înaltă culme din Alpi avea 4.810,02 metri, potrivit calculelor efectuate de Institutul național de Informare geografică și forestieră (IGN).
„Înălțimea vârfului Mont Blanc este determinată de acumularea de zăpadă, legată de precipitații și de vânt”, arată Christian Vincent, glaciolog la laboratorul de glaciologie din Grenoble. Cu cât precipitațiile sunt mai abundente și vântul mai slab, cu atât se acumulează mai multă zăpadă pe înălțime, ducând la creșterea grosimii calotei glaciare ce acoperă culmea stâncoasă (care atinge 4.792 de metri). Mont Blanc trecuse astfel de la 4.808 metri în 2003 la 4.811 metri în 2007 și nu a mai coborât sub pragul de 4.810 metri din campania desfășurată în 2005, când a fost apreciat ca având 4.808,75 metri. Expedițiile de măsurare au loc din doi în doi ani din 2001. Pentru prima oară în acest an, experții au comparat măsurătorile din septembrie cu altele, realizate în 31 mai. „A fost foarte cald în această vară și cei mai mulți s-ar fi așteptat la o tasare masivă a vârfului Mont Blanc” între cele două măsurători, dar s-a întâmplat exact invers, afirmă Vincent Gaillard, coordonator al expediției. Mont Blanc atingea 4.807,88 metri în luna mai și a crescut cu aproape un metru în trei luni. Astfel, în pofida unei veri caniculare, calota glaciară care trece de 4.800 de metri s-a mărit între mai și septembrie. Ea măsura 18.120 de metri cubi în septembrie, față de 13.395 de metri cubi la sfârșitul lunii mai.
Temperaturile fiind negative, chiar și vara, la această altitudine, „nu a existat topire a gheții pe Mont Blanc sau a fost doar de câțiva milimetri când a fost foarte cald la câmpie”, a încheiat Christian Vincent, citat de Agerpres.