Venus trece prin fața Soarelui: o ocazie rară de a verifica tehnicile de observare a exoplanetelor
Apropiata trecere a planetei Venus prin fața Soarelui reprezintă o ocazie rară de a verifica tehnicile de observare a exoplanetelor îndepărtate care tranzitează prin fața stelelor lor, afirmă astronomii, care consideră că această aliniere este un eveniment științific major, informează AFP.
Evenimentul va putea fi observat pe 5 iunie sau pe 6 iunie, în funcție de locul de pe Terra unde se află privitorul. Fenomenul se va produce începând cu ora 1.05 (ora României) și se va încheia la 7.55 (ora României), astfel că va putea fi observat în țara noastră în primele ore ale dimineții, potrivit transitinfovenus.nl.
Trecerea planetei Venus prin fața Soarelui va fi vizibilă în întregime din regiunea Oceanului Pacific, începând din estul Australiei, dar mai ales din Hawaii, unde se află multe dintre cele mai puternice telescoape din lume, precum cel de la Observatorul Mauna Kea.
În Statele Unite, tranzitul va începe pe 5 iunie după-amiază, iar Soarele va apune înainte de încheierea fenomenului. În Europa, va fi exact invers – în zorii zilei de 6 iunie, Venus va fi început deja să treacă prin fața Soarelui.
„Acest eveniment este o mare șansă, întrucât el ne permite să studiem foarte detaliat un fenomen pe care noi îl observăm de la distanțe foarte mari în galaxia noastră (Calea Lactee), iar acest fapt ne va oferi un spor de încredere în privința capacității de interpretare a semnalelor pe care le detectăm”, a declarat astronomul Rick Fienberg de la American Astronomical Society.
Următoarea trecere a planetei Venus printre Soare și Terra va avea loc abia în 2117, adică peste 105 ani. Aceste tranzitări au loc în pereche, la intervale de opt ani, iar apoi nu se mai produc timp de peste un secol. În secolul al XXI-lea, precedenta aliniere a avut loc în 2004, iar în secolul al XX-lea nu a avut loc niciuna.
„Trecerea lui Venus prin fața Soarelui reprezintă exact același fenomen captat de satelitul american Kepler care monitorizează alte stele atunci când planetele lor trec prin fața lor”, a precizat Rick Fienberg.
Totuși, în cazul acestor exoplanete, „steaua lor apare ca un punct luminos, întrucât sunt foarte îndepărtate de noi și este dificil să vedem ce se întâmplă”, a declarat astronomul Alan MacRobert, editorul revistei Sky and Telescope.
Tot ce este vizibil în acest caz este o foarte lejeră scădere a intensității luminoase a acelei stele atunci când o planetă trece prin fața ei.
Însă lumina stelei care traversează atmosfera acestor exoplanete păstrează „o amprentă” spectrografică care îi ajută pe cercetători să obțină informații prețioase despre compoziția lor, a precizat Alan MacRobert.
„Vom putea să facem măsurători ale atmosferei lui Venus în timpul trecerii ei prin fața Soarelui și să vedem ce fel de semnale vom obține făcând măsurători similare pentru exoplanetele care tranzitează prin fața stelelor lor, iar apoi vom compara rezultatele, știind că în cazul lui Venus, ele (măsurătorile) sunt exacte”, a explicat Gerard van Belle, un astronom de la Observatorul Lowell din statul american Arizona.
Rick Feinberg precizează faptul că „primele 20 de minute și ultimele 20 de minute din timpul trecerii lui Venus prin fața Soarelui – care va dura în total șase ore și jumătate – vor fi momentele cele mai fructuoase pentru cercetători, întrucât lumina Soarelui va traversa atmosfera venusiană pentru a forma un fel de cochilie în jurul planetei”.
„Acestea sunt perioadele în timpul cărora astronomii vor încerca să măsoare compoziția atmosferei lui Venus, în momentul în care această planetă va modifica spectrul luminos al Soarelui”, a adăugat el.
Tehnica de detectare a exoplanetelor prin monitorizarea trecerii lor prin fața stelelor le-a permis cercetătorilor, în ultimii ani, mai ales după lansarea unor sateliți precum Kepler, să facă multe descoperiri.
Catalogul actualizat în luna martie de savanți, realizat pe baza datelor transmise de Kepler, număra 2.321 de planete potențiale care tranzitează prin fața a 1.790 de stele.
Zece din cele 46 de exoplanete descoperite în zone locuibile, unde temperaturile de la suprafață permit existența apei în stare lichidă, au mărimi apropiate de cea a Terrei.
În cea mai mare parte a cazurilor, însă, astronomii se confruntă cu o lipsă de informații despre compoziția atmosferei acestor exoplanete.
Câteva site-uri americane permit vizualizarea acestui eveniment: http://venustransit.nso.edu, http://venustransit.nasa.gov/transitofvenus/ și http://eclipse.gsfc.nasa.gov/OH/transit12.html.