Un filmuleț postat pe TED-Ed prezintă pe scurt această teorie: zahărul este o clasă de molecule numită carbohidrați. Acesta este conținut de numeroase produse alimentare, nu neapărat în cele dulci – spre exemplu în iaurt și sos de tomate.
„Dacă veți citi cu atenție ingredientele de pe etichetele produselor veți vedea că ele conțin glucoză, fructoză, sucroză, lactoză, maltoză sau dextroză, toate acestea fiind însă forme ale zahărului”, se arată în clip.
Atunci când o persoană pune pe limbă un aliment, zahărul activează receptorii papilelor gustative, care trimit la rândul lor un semnal către creier, mai exact către cortexul cerebral. Aici există zonele responsabile pentru resimțirea gusturilor amar, sărat, dulce. Mai departe, este activat sistemul de recompensă care, de asemenea, „reacționează” similiar și în cazul consumului de droguri.
În același timp, ca și alcoolul, nicotina sau heroina, și consumul de alimente ce conțin zahăr provoacă eliberarea de dopamină, hormon care, atunci când atinge niveluri ridicate provoacă dependența de anumite substanțe. Astfel, plăcerea resimțită în timpul consumului de zahăr provoacă dependență.
Nicole Avena atrage, însă, atenția că suprasolicitarea sistemului de recompensă poate provoca o serie de procese nedorite, precum pierderea controlului și creșterea toleranței la zahăr.
Receptori care „detectează” zahărul se află însă și în intestine, astfel că aceștia trimit semnale către creier atunci când o persoană a mâncat suficient sau dacă este nevoie ca organismul să producă mai multă insulină.