Virusuri ale omului de Neanderthal, regăsite în ADN-ul uman modern

Mai multe virusuri moștenite de la omul de Neanderthal, ce a trăit în urmă cu mai multe sute de mii de ani, au fost regăsite în ADN-ul uman modern de cercetătorii britanici de la Departamentul de Zoologie al Universității Oxford, în colaborare cu Universitatea Plymouth, informează dailymaily.co.uk.

Oamenii de știință britanici au comparat ADN-ul oamenilor de Neanderthal și al altui grup de oamenii preistorici, denisovanii, cu ADN-ul bolnavilor de cancer, descoperind virusuri preistorice în ADN-ul modern, ceea ce sugerează că acestea s-au dezvoltat într-un strămoș comun, cu peste jumătate de milion de ani în urmă.

Descoperirea le va permite oamenilor de știință să investigheze legături posibile între „retrovirusurile endogene”, prezente în ADN, și maladii ale omului modern, precum SIDA și cancerul.

Oamenii de Neanderthal au coexistat cu strămoșii noștri europeni timp de mii de ani, dar au aparținut unei subspecii diferite de hominizi și au dispărut cu aproximativ 30.000 de ani în urmă.

Aceste virusuri formează 90% din genomul numit uneori ADN „deșeu”, care nu conține coduri cu instrucțiuni pentru formarea proteinelor.

„Nu l-aș include în categoria de «deșeu» doar pentru că încă nu știm cum funcționează. În anumite circumstanțe, două virusuri «deșeu» se pot combina pentru a cauza o anumită boală. Am văzut deja de mai multe ori acest lucru în cazul animalelor. S-a observat că retrovirusurile endogene au cauzat cancer când au fost activate de anumite bacterii, în cazul șoarecilor cu sistem imunitar slăbit”, a afirmat Gkikas Magiorkinis, de la Departamentul de Zoologie al Universității Oxford.

Echipa de cercetare de la Oxford intenționează să stabilească legături posibile între aceste virusuri preistorice, din familia de virusuri HML2, cancer și virusul imunodeficienței dobândite (HIV), care cauzează SIDA.

„Pacienții infectați cu HIV prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta cancer, din motive care nu sunt pe deplin înțelese. Este posibil ca unii factori de risc să fie genetici și să aibă legătură cu virusurile HML2. Acestea se reactivează, de asemenea, la pacienții bolnavi de cancer și SIDA, prin urmare s-ar putea dovedi utile, ca virusuri-țintă pentru terapii viitoare”, a declarat doctorul Magiorkinis.

Studiul, publicat în revista Current Biology, a beneficiat de finanțarea organizației Wellcome Trust și a Consiliului de cercetare medicală.