Ziua în care ”pastorul de vise” s-a stins, dar lupta pentru libertate a continuat
Martin Luther King a fost ucis în public, pe 4 aprilie 1968, la doar o zi după ce rostise la Mason Temple discursul profetic „I”ve Been to the Mountaintop”, care se încheia astfel: „Sunt neînchipuit de fericit astă seară. Nu mi-e frică de nimic. Nu mă mai tem de nici un om. Ochii mei au văzut slava venirii Domnului!”.
Ucigasul său prezumtiv, James Earl Ray, a fost prins două luni mai târziu și condamnat la 99 de ani de închisoare. În 1998, Ray însă moare în arest.
Pe 9 aprilie 1968, președintele Johnson decretează zi de doliu național. La funeralii, Mahalia Jackson interpretează cântecul favorit al lui Martin Luther King, Take My Hand, Precious Lord, iar cel care rostește discursul funebru este însuși Martin Luther King – e vorba despre înregistrarea unei predici (Drum Major) rostite la Ebenezer Church, cu ceva vreme înainte, în care pastorul cerea ca, la înmormântarea sa, să nu-i fie pomenite titlurile și nici să nu-i fie aduse onoruri lumești, ci doar să se spună că, în timpul vieții, a dorit „să-i hrănească pe cei flămânzi și să-i îmbrace pe cei goi.”Martin Luther King a fost cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru Pace și a depus eforturi semnificative și pentru eradicarea sărăciei și pentru oprirea războiului din Vietnam.