La 30-40, după un schimb bine condus, a scăpat un rever lung de linie în banda fileului. Una dintre acele mingi după care te uiți la cer, dai cu racheta de pământ, și îți spui că n-ai avut noroc pe lume. Simona, nimic, n-a schițat nici cel mai mic gest de frustrare, s-a dus imediat spre bancă, de parcă ar fi fost un punct oarecare, un ghem oarecare. Întreaga ei atitudine îi transmitea Carlei Navarro: nu te bucura, să vezi ce-ți dau să duci când o să servești.
Intervenția antrenorului Victor Ioniță în pauza de după primul set, pierdut cu 5-7 de Simona, a fost perfectă.
Subsemnatul îmi dădeam palme pentru că Simona se angajase în schimburi multe cu Navarro, nu era destul de agresivă, nu lua prima inițiativa loviturii decisive la risc, ceea ce scriam în finalul articolului de ieri că sper să facă în fața tenacei iberice.
Și a venit Ioniță și i-a spus, calm, dar apăsat: „Ce faci!? Du-te și câștigă-ți meciul!” Pauză, apoi din nou: „Du-te și câștigă-ți meciul! De ce nu ești mai agresivă? De ce nu-i ataci serviciul 2? Stai în schimburi cu ea în loc să intri în teren și să lovești devreme, decisiv. Hai, nu te mai enerva la fiecare minge, relaxează-te și fii agresivă!”.
O să țin minte zicerea asta la fix: „Du-te și câștigă-ți meciul!” Adică: „Nu vezi că aștepți să-ți dea ea meciul cadou, ceea ce n-are de gând să facă, nu greșește, așa că trebuie să faci tu punctele, ca numărul 3 mondial ce ești!”.
Din acel moment, s-a produs… CITEȘTE AICI CONTINUAREA