„A ajuns la Flacăra. Avea fler. I-a descoperit, printre alții, pe Mircea Vintilă și Radu Gheorghe. Debutul editorial a fost reprezentat de volumul de versuri Tandrețe maximă, apărut în 1981. Scria bine. Știa să scrie românește, avea verb, ăsta a fost defectul lui. Nu a fost un impostor în această meserie. (…) Dincolo de talentul la scris, în rest nu reușea să se distingă cu ceva. A fost un mare suporter al Rapidului, cel puțin așa spune legenda”, și-a amintit Banciu.
„În prima dintre cele două scrisori pe care mi le-a adresat… cea magistrală din 2010 pe care nu o să o mai citesc astăzi pentru că mi-am făcut lectura la timpul potrivit (…) Nu văd de ce încerca să mă plesnească, el neauzind despre istoria echipei respective, practic nimic. Încă o dată spun, era rapidist și a pretins până în ultima clipă că face parte din sămânța Rapidului.
(…) Era interesant cel de-al doilea text. L-am citit în emisiune. Se întâmpla cu câțiva ani în urmă. Am impresia după ce o încondeiasem pe Mihaela Rădulescu în emisiune, a ținut neapărat George Stanca să-mi dea replica. Însă e o diferență imensă între cele două texte. În primul nu mă cunoaștea. Finalul este magistral, apoteotic, nu l-am uitat nici până astăzi. Așa se termina textul din 2010: Dar, tu Radu Banciu, cine mă-ta ești?
În cel de-al doilea, deja mă cunoscuse. Eram la televizor de câțiva ani. Nu m-a mai luat cu cine sunt. Mi-a scris că vorbesc o limbă română corectă, că sunt inteligent, doar că sunt ultimul om, m-a făcut terci. Textul nu s-a ridicat la înălțimea primului„, a spus Banciu.
„Maestre, știți cine sunt? Unul care v-a supraviețuit. Atât. Și, pe lângă asta, un jurnalist corect„, a încheiat jurnalistul.