Iulia Ionescu – Maratonul unei călugărițe de 15 ani
Fuga de patru zile a Iuliei Ionescu în brațele călugăriei din nordul Moldovei pare mai degrabă finișul exploziv al unui maraton de lungă durată, care s-a desfășurat în tăcere și pe nevăzute, de ceva ani. Mulți arată acum cu degetul către Biserică și către relația periculoasă de încredere între un preot și o adolescentă de 15 ani. Biserica Ortodoxă Română și practicile ei rămase undeva în negura Evului Mediu pot fi acuzate de multe, însă astăzi, în cazul Iuliei Ionescu, nu spre ele ar trebui îndreptat degetul sau privirile mirat-acuzatoare.
Este foarte incomod și până la urmă ipocrit să vorbești despre un om pe care nu îl cunoști, despre legăturile lui cu niște părinți despre care știi doar că sunt divorțați de 6 ani, despre trăirile, obiceiurile, plăcerile și frământările unei adolescente și ale unor părinți despre care ai auzit prima oară acum două zile. Sunt chestiuni intime, care nu își au locul în spațiul public. Totuși, pentru că acest caz a pus pe jar timp de câteva zile autoritățile acestei țări și pentru că probabil în România sunt mii de adolescenți care au o soartă mai precară și mai nefericită decât a Iuliei, câteva lucruri trebuie spuse, chiar și văzute așa, printr-o fereastră neclară, din depărtare, cu riscul de a greși.