În 1967, Zahra, care avea pe atunci 29 de ani și era însărcinată, a ajuns la spital în travaliu. După două zile, medicii au decis să îi facă o cezariană, însă Zahra a fugit din spital după ce o colegă de salon a murit. „Am simțit că trebuie să plec. Mi s-a făcut frică de faptul că aș putea muri la fel”, a declarat femeia.
Ajunsă acasă, Zahra a mai suportat o săptămână durerile travaliului, apoi acestea s-au oprit. „Brusc, totul a încetat. Nu am mai simțit nicio durere. M-am gândit că se va naște când vrea el, nu am mai intervenit. Am considerat că este un semn divin”, povestește Zahra.
Marocanca a mai așteptat un an, iar apoi, considerând că menirea sa este să nu devină mamă pe cale naturală, a adoptat trei copii. „Nu m-am mai gândit la copilul cu care eram însărcinată”, a povestit Zahra.
În urmă cu un an, când avea 75 de ani, femeia a început să simtă o durere foarte puternică în zona abdomenului și a fost dusă la spital de unul dintre fiii adoptați. Medicii au crezut la început că femeia are o tumoare ovariană, însă apoi și-au dat seama că aceasta prezenta o sarcină foarte ciudată.
„Am găsit un făt calcifiat, prins de organele femeii. Sarcinile extrauterine nu sunt ceva neobișnuit, însă nu am mai întâlnit niciun caz în care fătul să se dezvolte complet, iar apoi să rămână 46 de ani în corpul mamei. Este un fel de mumificare a fătului”, au declarat medicii.