Anca Codruța Cruceru, Andrada Bursuc și Iulia Enescu sunt trei românce care au reușit să obțină un job la care cei mai mulți dintre noi visează: să călătorească gratis în întreaga lume și, pe deasupra, să fie și plătite.
Toate trei sunt stewardese în Emirate și câștigă între 2.500 și 5.000 de dolari pe lună, fără să muncească zilnic, ci în jur de 80-90 de ore pe lună, notează Libertatea. Zilele în care sunt libere și le petrec stând la soare, pe cele mai exclusiviste plaje din lume, făcând shopping sau vizitând locuri unice.
Libertatea a stat de vorbă cu cele trei tinere și le-a aflat povestea.
â— Anca Codruța Cruceru, de 32 de ani, e stabilită în Emiratele Arabe Unite de 7 ani. Stă în Dubai, dar zboară din Abu Dhabi – acolo e baza companiei la care lucrează. A obținut acest job după un interviu care a durat 12 ore, la care s-au prezentat „oameni de toate felurile și cu profesii diferite”. „Erau preoți, profesori, foste stewardese de la alte companii, asistente, farmaciste ori fete care terminaseră Medicina. Am fost 408 candidați, din care, la final, au fost selectați 8″, își amintește Anca.
După un curs de formare, a luat drumul Emiratelor, o țară pe care o descrie ca fiind „a luxului și extravaganței”. „E ca o permanentă vacanță. Noi suntem mai mult plecate prin lume. Stăm la hoteluri de 4 și 5 stele, unde cazarea este plătită de companie, iar între zboruri, avem timp de plajă, de plimbare și de shopping. Am fost la New York, la Sydney, la Tokyo, în Singapore, am văzut Orașul Interzis din Beijing și Marele Zid Chinezesc. Și multe altele”. Dorul familiei nu-l duce foarte tare, pentru că mama ei, cu care vorbește zilnic pe Skype, o vizitează des, iar iernile și le petrece întotdeauna cu ea. Și fratele îi calcă pragul o dată la câteva luni. Prieteni are puțini în România, așa că n-o prea trage ața să se întoarcă. Singurul regret pe care îl are este că din cauza job-ului nu poate avea o relație stabilă.
â— Iulia Enescu, de 27 de ani, este șefă de cabină la o companie aviatică din Oman. Potrivit fișei postului, Iulia trebuie să fie familiarizată cu comenzile din cockpit, ca să-l poată ajuta pe copilot în timpul zborului, dacă i se întâmplă ceva comandantului. Din banii câștigat spune că își facă toate poftele. Și-a luat mașina visată, iar cu familia se vede des, o dată la două- trei luni. Are și iubit – „partenerul meu este în același domeniu, așa că zburăm mereu împreună” – prin urmare, viața ei e completă. Iar jobul îi aduce și satisfacții sufletești, nu doar materiale: „Pot spune cu bucurie că am salvat viața câtorva oameni. Nu pot descrie sentimentul, este incredibil”. S-ar mai întoarce în România, în aceste condiții? „Nu, nu m-aș întoarce. Poate doar în vacanță”, ne-a mărturisit ea.
â— Andrada Bursuc are 25 de ani și e plecată de la 19 ani în Abu Dhabi, unde lucrează ca stewardesă. E fascinată de țara de adopție, dar recunoaște că ar reveni oricând în România, dacă i s-ar da pe mână un avion. „Mie mi-a plăcut să zbor de când mă știu. Am licență de pilot de linie, iar dacă mi s-ar oferi un post în România, pe un avion cât de mic, m-aș întoarce imediat, pentru că ăsta e visul meu. Din păcate, licența de pilot, dacă nu este însoțită și de experiență de zbor, nu prea ajută la obținerea unui post”, ne-a mărturisit Andrada.
Tânăra povestește că a reușit să vadă, în 6 ani, mai multe țări decât își imaginase că ar putea vizita vreodată. Dintre destinații, i-au rămas în suflet Nepalul, pentru că „oamenii de acolo sunt veseli și senini, deși sunt săraci lipiți”, Singapore, „o țară pe cât de mică, pe atât de dezvoltată”, Thailanda, unde a ținut morțiș să viziteze Templul tigrilor, și Australia, unde a petrecut câteva ore la sanctuarul ursuleților Koala. În Emirate, Andrada ne-a povestit că s-a adaptat repede, în ciuda temperaturilor ridicate, care vara ating și 52 de grade. Singura perioadă din an când îi este greu este Ramadanul, cea mai importantă sărbătoare musulmană, pentru că atunci, „timp de o lună, nu e permis să bei, să mănânci sau să fumezi în spațiile publice”. Andrada e căsătorită și spune că soțul o susține, chiar dacă nu îi este deloc ușor. Cu mama ei, care a rămas în România, comunică des: „Va rămâne întotdeauna cea mai bună prietenă a mea”.