Rechizitoriul are 400 de pagini și cuprinde detalii șocante. Sorin Ovidiu Bălan vorbește în EVZ despre ipoteza răpirii Luizei Melencu: „Încă din vara anului trecut, când s-a făcut reconstituirea, am avut o îndoială că lucrurile s-ar fi petrecut așa cum le-a descris Dincă.
Povestea era așa.
Dincă o vede pe fată la intersecția numită „Văduva”, unde se făcea autostopul spre Craiova. O ia la ocazie. Pe scaunul din față are puse câteva obiecte, pentru ca viitoarea victimă să se urce pe bancheta din spate. De ce? Pentru că mașina era capcanată. Cităm din rechizitoriu:
„Inculpatul DINCĂ GHEORGHE și-a transformat și autoturismul într-o veritabilă 1capcană” din care, odată urcată pe bancheta din spate, victima nu mai avea vreo posibilitate să scape ori să ceară ajutor: blocarea portierelor era la dispoziția exclusivă a șoferului prin acționarea unui buton aflat în partea din față a autovehiculului, iar sistemul de deschidere a geamurilor acestora fusese anihilat în mod deliberat de către inculpat”.
„(…) iar propria locuință într-o adevărată închisoare asupra căreia deținea controlul absolut și din care nimeni nu ar fi putut scăpa fără voia sa. (…) toate geamurile locuinței au fost astupate cu cărămizi tip BCA și bucăți de OSB și Polistiren expandat, iar spațiile rămase au fost astupate cu spumă poliuretanică. În camera amenajată ca și dormitor, aflată la parterul imobilului, inculpatul DINCĂ GHEORGHE și-a confecționat, la o înălțime adecvată, un pat cu un cadru din fier beton, pe care apoi l-a sudat în perete, astfel încât să nu poată fi mișcat/dislocat și care să îi permită întreținerea raportului sexual cu victima (…) La jumătatea acestui pat, pe sub cadrul metalic, a montat o bucată de fier beton (Φ8) și a executat la capetele acestei bucăți două bucle, concepute pentru a servi drept suport de prindere a unui lanț metalic de circa 130 cm lungime, folosit la imobilizarea victimei”.