Șerban Huidu, copleșit de vinovăție. „Când omori un om furi o viață”

Lectura a trezit în el amintirea tragicului accident. „Exact ca în povestea aia cu cuiele: un om avea un băiat care făcea numai tâmpenii! Pentru fiecare prostie tatăl bătea în ușă un cui. După ani de zile ușa a ajuns un fel de platoșă, moment în care băiatul promite să facă numai fapte bune! Pentru fiecare faptă bună, tatăl scotea un cui. Pe patul de moarte bătrânul a scos ultimul cui… Fiul a exclamat: ‘Tată, am scos toate cuiele!’ La care părintele cu voce stinsă i-a spus: ‘Dar găurile?’

Așa e și în viață: vinovăția de a nu face ce trebuie atunci când trebuie te poate urmări toată viața. Mai puțin pe cei care greșesc și cred cu tărie, în ciuda tuturor semnelor care le atrag atenția că produc o ticăloșie, că ei fac ceva corect! Aceștia sunt iremediabil pierduți!”