ALAN TURING, părintele informaticii moderne, omagiat de GOOGLE pe 23 IUNIE 2012, este comemorat, sâmbătă, și de comunitatea internațională, la 100 de ani de la nașterea sa.

Numeroase orașe organizează conferințe și expoziții pentru a aduce un omagiu operei științifice a lui Alan Turing, considerat un Einstein al matematicii, dar care a fost persecutat în timpul vieții pentru că a fost homosexual.

„Alan Turing este, fără îndoială, singura persoană care a avut contribuții majore, ce au schimbat fața lumii, în cele mai fine trei tipuri de inteligență: umană, artificială și militară”, afirmau editorii revistei Nature într-un editorial recent.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Alan Turing a decedat la vârsta de 41 de ani, pe 7 iunie 1954, prin otrăvire cu cianură, după ce a fost condamnat, în 1952, pentru „ultraj adus bunelor moravuri”, din cauza homosexualității sale, pe atunci ilegală în Marea Britanie, și constrâns la castrare chimică.

SE VA DESCHIDE O NOUĂ ANCHETĂ PRIVIND MOARTEA LUI ALAN TURING? DEZBATERI APRINSE ÎN ANGLIA

Nu puține sunt vocile care afirmă că renumitul savant, celebru pentru excentricitatea sa, s-a sinucis mâncând un măr otrăvit cu cianură. Această ipoteză nu a putut fi dovedită niciodată în mod oficial.

Memorialul care îi este consacrat, în apropiere de Universitatea din Manchester, îl prezintă, de altfel, așezat pe o bancă, ținând în mână un măr.

„MOȘTENIREA” LUI ALAN TURING, SAVANTUL OMAGIAT DE GOOGLE

Alan Turing a pus bazele informaticii moderne, a definit criteriile inteligenței artificiale și a descifrat codurile folosite de armata germană, fapt care, potrivit multor istorici, ar fi salvat viețile a milioane de oameni, prin scurtarea duratei războiului, și a fost foarte aproape de a rezolva o enigmă biologică care îi pasionează și în zilele noastre pe oamenii de știință.

În 1936, Alan Turing, care anunțase că vrea să „construiască un creier”, a publicat un articol în care a descris „mașina universală Turing”. El a fost astfel primul om de știință care dorea să creeze programe pentru o mașină, sub forma unor date, care îi permiteau acesteia să îndeplinească mai multe sarcini în același timp, așa cum o fac computerele din zilele noastre.

Atunci când mașina lui a fost construită efectiv de alți savanți în 1950, prima versiune a modelului Automatic Computing Engine (ACE) creat de Turing era cel mai rapid calculator din lume.

„Inventarea computerului a fost o contribuție atât de uriașă, încât astăzi pare bizar să cauți o alta care să fie mai mare. Însă presupun că reușita lui în ceea ce privește decriptarea codurilor naziste a avut un impact încă și mai mare asupra lumii”, a declarat Jack Copeland, un cercetător în matematică, care a scris multe cărți despre Alan Turing.

Pentru marele public, cea mai mare reușită a lui Turing rămâne într-adevăr „spargerea” codurilor folosite de mașina Enigma utilizată de submarinele germane din Atlanticul de Nord pentru a comunica între ele.

Anumiți istorici consideră că această realizare de geniu a grăbit căderea lui Adolf Hitler, care altfel ar mai fi rezistat la putere încă un an sau doi.

După Al Doilea Război Mondial, Turing a explorat domeniul inteligenței artificiale, definindu-i criteriile logice, aflate încă în vigoare și în zilele noastre, concepând celebrul „test Turing”, care se bazează pe capacitatea unei mașini de a susține o conversație. Altfel zis, un computer este cu adevărat inteligent doar atunci când oamenii nu vor mai putea să facă diferența între răspunsurile oferite de mașină și cele oferite de o ființă umană.

Pasionat de biologie, Turing și-a folosit talentele sale de matematician și în domeniul morfogenezei, încercând să descifreze motivul pentru care animalele și plantele dezvoltă anumite modele în ceea ce privește forma sau culoarea – precum dungile zebrelor sau petele vacilor de lapte -, teorii care îi preocupă încă și în zilele noastre pe oamenii de știință.