Două fotografii care explică DE CE NU INTRĂM ÎN SCHENGEN

Considerând că România și-a îndeplinit în integralitate obligațiile tehnice asumate, prin implementarea celor două categorii ale acquis-ului Schengen, fapt recunoscut de către „Grupul de lucru Evaluare” de la Bruxelles, guvernul de la București se simte nedreptățit și schimbă complet abordarea acestei teme. MAE și MAI cer printr-un comunicat comun ca statele UE, care se opun intrării țării noastre în Schengen – în special Germania, prin ministrul său de Interne – ,”să-și motiveze clar, refuzul” în cadrul reuniunii JAI din 7-8 martie.

ULTIMA ORĂ: ROMÂNIA TOCMAI A PRIMIT CEA MAI PROASTĂ VESTE ÎN ACEASTĂ DIMINEAȚĂ. Din păcate, nicio surpriză:

Poate că două dintre aceste motive ar putea fi „negativele” noastre de mai jos:

1. De ani de zile, în mai multe locuri din Capitală se vând țigări de contrabandă din Ucraina și Serbia. Vânzătorii ambulanți de la Obor își strigă marfa lângă scările primăriei sector 2, cu polițiștii lângă ei. Repetăm, este o situație banală, cotidiană, de când lumea în București. O normalitate. Este o imagine ilustrativă a gradului de permeabilitate a granițelor noastre, pe de o parte, și a complicității și corupției autorităților, pe de altă parte. Chiar dacă autoritățile române spun că au îndeplinit toate condițiile pentru securizarea frontierelor, inclusiv achiziționarea unor echipamente foarte costisitoare, oficialii occidentali sunt mult mai preocupați de cifre concrete. Iar aici stăm prost: citește aici cum, din datele obținute în exclusivitate de gândul, contrabanda cu țigări A CRESCUT în ultimele patru luni.

2. În multe zone din țară s-au ridicat cartiere întregi de palate țigănești cu turnulețe. Este o a doua imagine semnificativă care a uluit opinia publică europeană. Numeroase echipe de televiziune străine s-au deplasat în sate precum Buzescu sau Crângu. Presa occidentală a prezentat o imagine a unor adevărate rețele de criminalitate care fac bani în străinătate, transferându-i apoi în România și investindu-i în construcții megalomanice în satele de baștină. Iată, aici, harta clanurilor mafiote care au speriat Vestul.

Traficul cu țigări. Fotografia contrabandei pe care o poate face orice cetățean de la Obor (clic pe foto)

Marți, Obor, lângă Primăria sectorului 2. „O pâine, o gogoașă, o țigară”, „Hai, ți-gări, ți-gări, ți-gări”, aud susurul graseiat, cu accent pe „i”-ul primei silabe, apropiindu-se, apoi depărtându-se, undeva în spate, pierit în mulțime. Și iar „Hai, ți-gări, ți-gări, ți-gări”, respirat altfel, pe altă voce, încă și mai surprinzătoare. Jos, pe caldarâm, întinse pe ziare vechi, mărfuri de tot felul: ciorapi, role de scotch, pantofi – unii noi, alții într-un toc, scofâlciți și decolorați, casete, CD-uri, cărți de joc și de învățătură, lămpi, suzete, steaguri – într-un cuvânt… „Hai, ți-gări, ți-gări, ți-gări”.

Mă uit suprins. Lângă mine, o țigăncușă, la vreo 19-20 de ani, într-un pulover curățel, înflorat. „Hai, bre, îți dau țigări?!”. „Ce țigări?” întreb mecanic. „Viceroy” zice. „Cât?”. „60 cartușu, 7,50 pachetu”. Răsucește în mână trei pachete. Mă privește insistent. „Îți dau?”.

Mă uit împrejur: în stânga, spre parc, un bărbat, colegul „insistentei”, convinge o doamnă cu câteva pachete de Kent. „Am ce vrei doamnă, zi-mi ce vrei!”. Femeia pare indecisă, oarecum speriată. În dreapta, într-un intrând, o pereche de ochi negri, ficși, supraveghează zona. Omul e îmbrăcat regulamentar – costum și trenci negru – și tuns la piele. Are viață grea, de seismograf al afacerii. „Hai, bre, sau ce dracu faci?!”. „E scump” zic. „Scump pe dracu. Mata ce vrei, să-ți dau moca? Hai, dă-mi 130 lei pe două” zice și sună la un mobil. „Vino jos la colț, că vin cu un om” anunță femeia. Și pe urmă spre mine „Cartușe, da?!” „Nu, bre, pachete”. „Două pachete? Păi, nu ți-am zis, nea, că-i 7,50 pachetu. Cu mine faci d-astea?” mă întreabă supărată.

La prima vedere, comerțul cu țigări de contrabandă pare un fum tras în piept. Dar nu e deloc așa. La o sută de milioane de euro se ridică cifra de afaceri a „tutungiilor” pe trimestru. Din noiembrie 2012 până în ianuarie 2013, procentul „comerțului negru”, cu țigări, a ajuns la 15 la sută din totalul pieței. Chiar acum, în paralel cu arțagul guvernanților, care afirmă, luându-se de gât cu Europa, că ne-am îndeplinit toate condițiile în ceea ce privește securizarea frontierelor, traficul cu țigări continuă să înflorească.

Clanurile din palatele cu turnulețe. Fotografia rețelelor de bani dinspre Vest spre Est

FOTO: Marian Sultănoiu, Gândul

Sunt doi ani, acum, de când am rămas perplex pe mijlocul străzii centrale din Țăndărei. Beverly Hills-ul „gangsterilor țigani”, cum fusese el denumit de The Sun. Abia izbucnise scandalul. Șefii Scotland Yard-ului declarau că „peste o sută de vile din Țăndărei fuseseră construite de o rețea de mafioți de etnie romă. 30 de oameni, aproape toți, rude”.
The Sun povestea cum opt dintre ei au fost săltați și închiși după ce „agonisiseră” 800.000 de lire sterline de la asistența socială britanică, cu documente false și contracte de muncă fictive. Englezii spuneau atunci, și evident că n-or să uite asta niciodată, cum sute de oameni din tristul orășel ialomițean au plecat în Marea Britanie, convinși că rostul lor în viață este acela de a face bani din sprijin social, alocații pentru copii și subvenții pentru case. Ulterior banii au ajuns în România, aici fiind „tencuiți” în construcția caselor cu mii de turnulețe.

Iată cum descriau jurnaliștii britanici feeria Țăndăreilor: „Arată ca Beverly Hills – un cartier la modă, cu vile care îți iau ochii, și care ar putea fi reședințele unor vedete de film sau designeri vestimentari ce conduc Porsche. Dar, nu! Este doar micul oraș Țăndărei din România, iar casele lui sunt locuite de gangsteri țigani, care le-au construit cu milioane de lire sterline provenite din asistența socială britanică. Vile în culori pastel, în stilul reședințelor de lux americane, în valoare de câte 500.000 de lire sterline fiecare, sunt aliniate de-a lungul străzii București, într-un contrast bizar cu barăcile dărăpănate ale țăranilor din josul drumului. Multe alte vile sunt în curs de construcție”.

Ca să nu mai vorbim de sate românești, precum Buzescu, ori Crângu, și câte și mai câte, ale căror case imense se rotesc după soare, arzând lumina în coama puzderiei de turnulețe. Vor uita europenii acest jaf, cu toate asigurările pe care le dau, astăzi, guvernanții noștri că suntem ultrapregătiți pentru a intra în Schengen?!

Nemulțumirile guvernului de la București

Executivul se pronunță tot mai critic, în ultima vreme, la adresa liderilor UE, care, spun guvernanții, ne refuză accesul în Schengen, nejustificat. Șeful diplomației române, Titus Corlățean, declara săptămâna trecută că „dacă România nu va obține o decizie corectă, legitimă”, cu privire la accederea în Schengen, înseamnă că un atare proces, bazat pe criterii de vechime și pe un Tratat European, „nu mai este credibil”. „Dacă nu mai este credibil, nu mai sunt interesat să fac parte din acest proces. (…) Așa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare” a subliniat Corlățean, iar ulterior a continuat: „Dacă orice aș face, oricât aș îndeplini criteriile și supracriteriile (…) și oricâți bani am băga – un miliard de euro a costat securizarea frontierei și nu ajunge -, atunci dați-mi voie să vă spun că nu mai sunt interesat de acest proces”, a afirmat Corlățean.

La scurt timp, premierul a ieșit public pentru a-și susține ministrul de Externe: „Pe tema Schengen, Titus Corlățean nu a vorbit în nume personal, ci în numele Guvernului”, a afirmat Ponta și a precizat că, în opinia sa, „Executivul a făcut tot posibilul pentru o decizie pozitivă” și că mai speră, încă, la o hotărâre în acest sens.

La rândul său, șeful Senatului, Crin Antonescu, și-a declarat convingerea că „România a îndeplinit, și nu de acum, ci de mai multă vreme, tot ceea ce trebuia să îndeplinească în conformitate cu acquis-ul pentru Schengen, deci în conformitate cu condițiile tratatului”.

Ce este și ce vrea „acquis-ul Schengen”

Pe scurt, Spațiul Schengen – despre care guvernul de la București susține că e „o afacere care nu-i preocupă pe români – „este o zonă de circulație liberă în Europa”. Statele membre ale acestui „club” au eliminat controalele la frontierele interne, ceea ce a condus la posibilitatea trecerii frontierei între oricare două dintre ele, fără acte și fără opriri pentru control vamal.

Acordul de liberă circulație a fost semnat la 14 iunie 1985, în localitatea Schengen, din Luxemburg, de către Franța, Luxemburg, Germania, Belgia și Olanda.

Convenția de Implementare a Acordului Schengen a fost semnată la 19 iunie 1990 și prevede:

– eliminarea controalele la frontierele interne ale statelor semnatare;

– crearea unei singure frontiere externe cu reguli clare de control;

– accesul tuturor țărilor Schengen la Sistemul Informatic Schengen (SIS), ce furnizează date despre identitatea personală sau alte informații din spațiul Schengen.

Statele europene au aderat la spațiul Schengen în următoarea cronologie: 1985- Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania și Franța; 1990- Italia; 1991- Spania și Portugalia; 1992- Grecia; 1995- Austria; 1996- Danemarca, Suedia și Finlanda; 2001- Islanda și Norvegia. Alături de Suedia, Finlanda și Danemarca, Norvegia și Islanda sunt cuprinse în Uniunea Nordică a Pașapoartelor, în cadrul căreia au fost, de asemenea, eliminate controalele la frontierele interne. Islanda și Norvegia au semnat un Acord cu UE, în mai 1999, astfel că, cele două state pot participa la elaborarea noilor instrumente legislative ale acquis-ului Schengen.

În decembrie 2007, Consiliul UE a luat decizia extinderii spațiului Schengen, astfel că, până în martie 2008, au aderat deplin încă nouă state: Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria. În 2008, Elveția a intrat în Schengen, iar în 2011, Liechtenstein.

Urmează să adere Cipru, România și Bulgaria. Pentru ultimele două state, „Acquis-ul Schengen a fost acceptat în totalitate odată cu pregătirile pentru aderarea la UE. Ambele state au depus Declarația de Pregătire pentru evaluarea Schengen”.

De ce se opune Germania

Poziția oficială a ambasadei Germaniei la București este aceea că intrarea în Schengen a României nu înseamnă doar dreptul la liberă circulație, iar în acest moment există nelămuriri legate de capacitatea României de a securiza granițele, dincolo de îndeplinirea obligațiilor prevăzute în acquis. În consecință, Berlinul transmite guvernanților români că unul dintre motivele pentru care se opune intrării în Schengen a României este că țara noastră „trebuie să îndeplinească toate condițiile tehnice, administrative, precum și pe cele care caracterizează statul de drept”. În context, Ambasada face referire la ultimul raport pe Justiție al Comisiei Europene, care constată deficiențe în privința respectării statului de drept, precum și în lupta anticorupție. „Aderarea integrală a României și a Bulgariei la spațiul Schengen rămâne un obiectiv principal al Guvernului federal. Pentru aceasta, trebuie să existe toate condițiile tehnice, administrative și cele care caracterizează statul de drept. Prin ridicarea controalelor la frontierele interne, un stat membru își asumă o mare responsabilitate în relația cu partenerii Schengen”, se arată în comunicatul ambasadei.