Procurorii din cazul Elodia au prezentat șase crime similare pentru a obține condamnarea lui Cioacă

Procurorii care cer condamnarea lui Cristian Cioacă, deși nu a fost găsit trupul Elodiei Ghinescu, au selectat șase cazuri de omor în care suspecții au fost condamnați în lipsa cadavrelor, pentru a folosi aceste sentințe ca precedente judiciare.

Procurorii Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție care l-au trimis în judecată pe polițistul Cristian Cioacă pentru uciderea soției sale, avocata Elodia Ghinescu, au atașat la dosar șase cazuri în care principalii suspecți au fost condamnați pentru omor chiar dacă anchetatorii nu au reușit să descopere cadavrele victimelor, potrivit unor oficiali ai Ministerului Public.

Aceste precedente judiciare sunt folosite de procurori pentru a obține condamnarea lui Cristian Cioacă pentru omor deosebit de grav.

Cel mai cunoscut dosar pus astfel în discuție de procurori este cel al criminalului în serie Gheorghe Toma din Arad, zis Tomiță, în cazul căruia, până la vârsta de 71 de ani, când a intrat din nou la închisoare, au fost probate cinci crime.

Ucigașul Tomiță a stat la închisoare în perioada 1973 – 1988 pentru un dublu asasinat, după care, până în 2012, când a ajuns din nou după gratii pentru omor, a ucis un cetățean italian, și-a omorât propria fiică, apoi și-a asasinat și concubina.

Pentru ultimele două omoruri, cărora le-au căzut victime fiica și concubina, Gheorghe Toma a fost condamnat, anul trecut, cu toate că trupurile celor două femei, ucise în 1997 și 1998, nu au fost niciodată găsite. Procurorii au demonstrat că, după ce și-a ucis victimele, Toma le-a tăiat în bucăți pe care le-a ambalat în sacoșe din material plastic și le-a aruncat în canalul Mureșel. Ca și în cazul Elodiei Ghinescu, până să fie declarate decedate, cele două victime au făcut obiectul unor dosare de dispariție.

Un al doilea caz invocat de procurori este cel al brașovenilor Iosif Cimpoieru și Ioan Năftăilă. Cei doi au fost condamnați în 1998 pentru uciderea cu bestialitate a unei fetițe în vârstă de nouă ani din Făgăraș.

Crima s-a produs, potrivit rechizitoriului, la 3 octombrie 1994. La data respectivă, cei doi bărbați băuseră de supărare că se certaseră cu soțiile, la locuința unuia dintre ei. La un moment dat, fetița, care locuia în vecini, le-a bătut la ușă, pe motiv că dorea să împrumute niște zahăr. Cimpoieru a violat-o, după care l-a invitat și pe amicul său de pahar, Ioan Năftăilă, să întrețină relații sexuale cu fata. Pentru că acesta a constatat că victima este doar un copil, fiind și plină de sânge, a refuzat. El i-a explicat însă lui Cimpoieru că, în urma violului, victima se va duce la Poliție și, prin urmare, aceasta trebuie ucisă. Ulterior, Iosif Cimpoieru a omorât copilul și, ajutat de prietenul său, a aruncat cadavrul în râul Olt. Corpul fetiței nu a putut fi găsit.

Iosif Cimopieru a primit 18 ani de închisoare, în timp ce Năftăilă a fost condamnat la doi ani, pentru favorizarea infractorului.

Porcurorii au adus în atenția magistraților care îl judecă pe Cioacă și cazul soților Zsolt și Tunde Maria Bocskai din Harghita, care, în decembrie 2006, au ars în sobă cadavrul fiicei lor, în vârstă de trei ani, pe care bărbatul a ucis-o în bătaie. Din rechizitoriu reiese că, pentru a distruge complet trupul fetiței, mama acesteia a aruncat peste cadavru mai multe bucăți de slănină. Cei doi au primit câte 23 de ani de închisoare pentru omor calificat.

Al patrulea caz invocat de procurori este condamnarea nemțeanului Marin Nechifor, în octombrie 1991, acesta fiind judecat pentru uciderea tatălui său, Pavel Ciurcă, la mijlocul lunii iunie a aceluiași an. Conform anchetatorilor, Marin Nechifor și-a omorât părintele în fața unuia dintre frații săi. Mai mult, în timp ce-l sugruma pe bătrân, ucigașul i-a cerut fratelui să numere până la 300. Conform rechizitoriului, bărbatul a murit înainte ca numărătoarea să ajungă la 40.

Ulterior, ajutat de rudele sale, criminalul a distrus complet cadavrul victimei. Trupul lui Pavel Ciurcă a fost îngropat inițial lângă albia râului Ozana, după care a fost dezgropat, stropit cu motorină, presărat cu bucăți de slănină și incendiat. Resturile au fost apoi aruncate în apele râului, de unde nu au mai fost recuperate. Marin Nechifor a primit o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pentru omor calificat.

A cincea crimă atașată la dosarul lui Cristian Cioacă a fost comisă în iulie 2001 de Nicolae Romeo Chelaru, un fost factor poștal din Cugir. Potrivit procurorilor, pe parcursul anului 2000, când lucra ca factor poștal, Chelaru a avut o serie de necazuri la serviciu după ce a înșelat mai multe persoane cărora trebuia să le predea pensia și a cheltuit în interes personal taxele pentru abonamentul TV, achitate de peste o sută de persoane.

După ce și-a pierdut serviciul, la începutul lunii iulie 2001, Chelaru i-a cerut unui bărbat, Valer Cornel Picu, să-i împrumute 500 de dolari. Picu a venit acasă la Chelaru pentru a discuta termenii împrumutului și l-a anunțat pe fostul poștaș că îi dă banii numai dacă cel împrumutat garantează cu locuința. Pentru că acesta din urmă a refuzat, Picu s-a ridicat de pe scaun și a pornit decis către ușă, intenționând să plece. În acel moment, Chelaru s-a repezit către Picu și l-a prins de borseta în care ținea banii. Cei doi s-au luat la bătaie, iar Chelaru l-a lovit în cap pe adversarul său, o singură dată, cu o sticlă. Picu s-a prăbușit inconștient la pământ, iar Nicolae Romeo Chelaru a constatat că acesta este mort.

După ce a luat din borseta victimei 700 de dolari și 3.000 de mărci, Chelaru a dus cadavrul în cadă, unde, după ce l-a tăiat în bucăți, l-a ambalat și l-a transportat cu mașina până pe malul unui râu. Acolo, el a ars corpul lui Picu, apoi a strâns cenușa acestuia și a aruncat-o în apă. Fostul poștaș a primit o condamnare de 19 ani de închisoare.

Cea de-a șasea crimă invocată de procurorii Parchetului instanței supreme a avut loc la începutul lunii februarie 1992, într-o familie din Hunedoara. Conform anchetatorilor, Gheorghe Gerebeneș și Aurelia Nonu trăiau în concubinaj și aveau șase copii. Dintre aceștia, Gerebeneș o ura teribil pe Ana Maria Nonu, despre care credea că nu este copilul lui.

În iarna lui 1992, mama copiilor a intrat la închisoare, iar bărbatul a rămas să aibă grijă singur de aceștia. Într-o noapte, bărbatul s-a trezit și a ucis-o pe Ana Maria Nonu în timp ce aceasta dormea, după care, ajutat de doi dintre fiii săi, în vârstă de 13 și respectiv 12 ani, pe care i-a amenințat cu moartea, a dus cadavrul în grajd, unde l-a ars și l-a îngropat.

Câteva săptămâni mai târziu, Gerebeneș a vândut casa și s-a mutat cu cei cinci copii într-o altă locuință din Hunedoara. Înainte să plece, el a dezgropat cadavrul și a mutat resturile acestuia în șura noii locuințe. Pentru a nu trezi suspiciuni din parte cunoscuților, Gheorghe Gerebeneș le-a spus tuturor că Ana Maria a fugit de acasă sau a fost răpită.

Autoritățile au fost alertate abia în 1997, când Aurelia Nonu a fost eliberată, iar cei doi băieți i-au povestit cele întâmplate. Gerebeneș le-a declarat magistraților că este nevinovat și că, în realitate, copilul ar fi murit de moarte bună, fiind îngropat ulterior de către frații săi. El a fost acuzat de omor calificat și condamnat la 17 ani de închisoare.

„Prin aceste dosare, care au fost strânse din țară de procurorii care au finalizat ancheta în cazul lui Cristian Cioacă, urmărim să scoatem în evidență practica judiciară în astfel de cazuri, în care, deși nu există cadavrul victimei, făptașul este totuși condamnat pe baza altor probe”, spune procurorul Marius Iacob, șeful Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Marius Iacob este procurorul care a instrumentat inițial „cazul Elodia” și primul care l-a acuzat pe Cristian Cioacă de omor deosebit de grav. În 2007, când Elodia Ghinescu figura încă pe lista persoanelor dispărute, Iacob a anunțat public faptul că, în opinia lui, Cristian Cioacă a ucis-o pe aceasta în apartamentul conjugal, după care a dus cadavrul în cadă, unde l-a tăiat în trei, apoi a transportat bucățile cu mașina și le-a îngropat într-un loc necunoscut.

Polițistul Cristian Cioacă a fost arestat în 5 decembrie 2012, de către Curtea de Apel București, iar în 30 ianuarie 2013, după mai bine de cinci ani de la dispariția Elodiei Ghinescu, a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului instanței supreme pentru omor calificat și profanare de morminte, dosarul urmând să fie judecat de magistrații Tribunalului Argeș.

Procurorii arată în rechizitoriu că în noaptea de 29 spre 30 august 2007, „pe fondul unor relații conflictuale preexistente legate de un iminent divorț generat de presupusele relații extraconjugale ale soților, în timp ce se aflau în dormitorul matrimonial, discuțiile au degenerat, context în care inculpatul Cioacă Constantin Cristian i-a aplicat soției sale, victima Ghinescu Elodia multiple lovituri, soldate cu decesul acesteia”.

Ulterior, Cioacă a transportat trupul soției sale în cada băii principale, unde l-a depesat pentru a-l putea ascunde mai ușor.

„Folosind o geantă de voiaj de dimensiuni mari, pe care victima o cumpărase în timpul vacanței în Dubai, precum și perdeaua de duș din baia aferentă dormitorului (aceasta din urmă fiind menită a împiedica eventualele scurgeri de sânge), inculpatul Cioacă Constantin Cristian a transportat fragmentele de cadavru în portbagajul autoturismului și le-a ascuns într-un loc necunoscut. S-a constat și lipsa unor obiecte, precum: un cuțit cu lungimea de 25-30 cm, două prosoape, geanta de voiaj și perdeaua de duș”, notează procurorii în rechizitoriu.

Anchetatorii susțin că în noaptea în care ar fi ucis-o pe Elodia Ghinescu, copilul minor al celor doi se afla în apartament.

„În zilele următoare, inculpatul a derulat o serie de activități menite a-i asigura evitarea tragerii la răspundere penală. Astfel, într-o primă fază, acesta a adunat în saci din polietilenă toate obiectele vizibil sau potențial purtătoare de urme de sânge, produse cu ocazia agresiunii ori a depesării sau transportării cadavrului în vederea ascunderii acestuia și le-a aruncat într-o râpă situată la 4,6 km de Poiana Brașov pe direcția Râșnov, unde au fost găsite în data de 08.10.2007”, au mai arătat procurorii.

Totodată, potrivit anchetatorilor, întrucât operațiunile de spălare a urmelor de sânge de pe suprafața peretelui comun dintre dormitorul matrimonial și baie „nu erau satisfăcătoare (din perspectiva cercetării la fața locului care avea să se desfășoare în perioada următoare în apartament)”, Cioacă ar fi acoperit zonele cu cea mai mare concentrare a urmelor de sânge cu un strat suplimentar de glet și unul de vopsea lavabilă. Totodată, acesta a pus în baie o perdea de duș nouă.

După 2 septembrie 2007, Cioacă ar fi manipulat persoanele din anturajul său și al Elodiei Ghinescu, prezentând tuturor celor cu care intra în contact dovezile găsite de un martor pe calculatorul familiei, referitoare la relația extraconjugală a soției lui și la vacanța pe care aceasta și-a petrecut-o împreună cu o altă persoană în Dubai.

„Scopul acestui demers era asigurarea unui curent de opinie nefavorabil victimei, care ar fi justificat ipoteza unei plecări voluntare de la domiciliu și deturnarea atenției de la aspectul esențial, respectiv varianta uciderii acesteia de către inculpat”, susțin procurorii.

Cioacă a anunțat oficial dispariția Elodiei Ghinescu abia în 5 septembrie 2007.