Pe 26 mai, Comisia Europeană a publicat orientările cu privire la modul în care Codul de bune practici privind dezinformarea ar trebui consolidat astfel încât să contribuie mai eficient la combaterea dezinformării, în special a celei care se manifestă în mediul online. Comisia propune, în acest sens, un cadru mai strict de monitorizare privind plasarea reclamelor, micro-targetarea și obținerea de venituri în urma distribuirii de informații false sau înșelătoare.
Limitele auto-reglementării
Codul de bune practici privind dezinformarea a fost adoptat în 2018, ca un prim răspuns din partea Comisiei Europene la riscurile pe care acest fenomen îl reprezintă pentru integritatea proceselor electorale și a celor democratice în general, pentru funcționarea economiilor europene și pentru libertatea de alegere a europenilor în postura de consumatori. Codul, considerat unul dintre cele mai avansate cadre de combatere a dezinformării, a fost semnat de unele companii din industria publicității online, precum și de reprezentanții platformelor digitale Facebook, Google, Microsoft și Twitter.
Caracterul voluntar al aderării la acest cod și al respectării prevederilor sale și-au dovedit, cum era și de așteptat, limitele. Mai multe țări din Uniunea Europeană au constatat că prevederile incluse în Codul de bune practici și, în general, sistemul de auto-reglementare sunt insuficiente și nu răspund nici pe departe problemelor structurale create de noul ecosistem informațional dominat de platformele digitale, de algoritmi, big data, motoare de căutare și recomandare, de machine learning și tehnologii predictive. Pandemia de Covid-19, intensificarea, în plan retoric, a competiției geopolitice și evoluția modalităților tehnologice de influențare a fluxurilor informaționale (sisteme de algoritmi, uzine de troli și de boți, fabrici de like-uri, astro-turfing) au accelerat sau acutizat conștientizarea acestor limite create de auto-reglementare.
Reducerea monetizării, transparentizarea algoritmilor și uniformizarea atenției acordate fiecărui stat membru
Prin documentul recent prublicat, Comisia solicită măsuri care să reducă posibilitatea de monetizare a dezinformării, adică posibilitatea ca actorii dezinformării să câștige venituri – uneori substanțiale – ca urmare a engagement-ului generat, a numărului mare de utilizatori care pot fi expuși reclamelor. Comisia îndeamnă și la intensificarea cooperării cu organizațiile de fact-chekeri, un pas important în această direcție fiind extinderea demersurilor de fact-checking în toate țările și în toate limbile UE.
Codul consolidat propune și mecanisme de transparentizare a practicilor de colectare și utilizare a datelor în scopuri comerciale, de profilare și publicitate targetată. Utilizatorii ar trebui să aibă opțiunea de a-și personaliza algoritmii care “decid” ce informații le vor fi afișate în newsfeed, iar platformele ar trebui să reproiecteze algoritmii pentru a încetini sau chiar restricționa circulația unui conținut care s-a dovedit a fi fals/ înșelător și care a fost demontat de către organizațiile de fact-checking agreate.
Față de forma adoptată în 2018, o altă noutate vizează înființarea unui grup operativ cu caracter permanent, care actualizeze codul în funcție de evoluțiile tehnologice, sociale, sau legislative. Acest grup operativ ar urma să fie prezidat de Comisie și compus din reprezentanții semnatarilor, reprezentanți ai Serviciului European de Acțiune Externă, ai Grupului autorităților europene de reglementare în domeniul serviciilor mass-media audiovizuale (ERGA) și ai Observatorului european al mass media digitale (EDMO).
Nu în ultimul rând, măsurile includ și un cadru mai strict de monitorizare și transparență. Periodic, platformele ar trebui să prezinte rapoarte referitoare la situația din fiecare stat membru, sperându-se, astfel, la un tip de echilibrare a atenției pe care respectivele platforme o acordă diferitelor piețe de consumatori. Rapoartele ar trebui să includă, de exemplu, informații despre descoperirea comportamentelor neautentice pe plaformă (conturi false, amplificare algoritmică, coordonare în vederea răspândirii dezinformării), sau informații despre numărul de conturi suspendate, motivațiile suspendării sau măsurile prin care circulația unui conținut a fost încetinită.
Încurajarea platformelor de a da atenție întrucâtva asemănătoare situației din fiecare stat membru are la bază înțelegerea unor lucruri simple: dezinformarea circulă la nivel transnațional, ea nu se oprește la graniță, iar ceea ce se întâmplă, inclusiv din punctul de vedere al dezinformării, într-o zonă a Uniunii Europene, are impact asupra întregului spațiu public european, asupra proceselor de creare a opiniei publice în ansamblul lor.
Nevoia unui ansamblu coerent pentru combaterea dezinformării
Comisia se așteaptă ca forma finală a Codului de bune practici privind dezinformarea. să fie adoptată până la sfârșitul acestui an, astfel încât prevederile actualizate să intre în vigoare la începutul anului 2022. Noile măsuri ar putea fi integrate în Pachetul legislativ privind serviciile digitale (Digital Services Act), care va include și sancțiuni financiare în cazul în care angajamentele asumate de reprezentanții platformelor și ai industriei de publicitate online nu vor fi respectate.
Versiunea, fie ea și actualizată a Codului este, în continuare, departe de măsurile pe care, tehnologic vorbind, le pot lua platformele digitale pentru a contribui la reducerea zgomotului și a haosului informațional. Chiar și așa, important este ca aceste măsuri, orientări, ghidaje să fie cunoscute în fiecare stat membru și să stea la baza articulării propriilor răspunsuri în fața dezinformării; răspunsuri care să țină seama de particularitățile fiecărui spațiu cultural în parte, de sensibilitățile publice, animozitățile și anxietăți mai vechi sau mai noi. Cum la fel de important este ca diversele măsuri luate pentru combaterea dezinformării să fie integrate într-un ansamblu coerent, care, alături de responsabilizarea platformelor, să aibă în vedere o responsabilizare cel puțin similară a unui evantai mult mai larg de actori: actori guvernamentali și instituționali, mass media mainstream, organizații locale de fact-checking, educatori, personalități ale spațiului public.
.