Adina Anghelescu-Stancu: ”Cazul Roșu. Radiografie la sânge după o execuție cu sânge rece. E timpul recâștigării demnității avocaților și a dreptului la apărare!” (OPINIE)

Voi intra abrupt în subiect, fără menajamente față de “onorabilul” complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție care a masacrat Statutul avocatului și l-a adus, zilele trecute, la o stare de vulnerabilitate care pune în pericol, mai mult ca oricând, statul de drept. Teroarea a fost instituită. Dreptul la apărare e în pericol major.

Ce faceți acum, domnilor avocați?  Hai, să vă văd! Să văd dacă în al 12-lea ceas vă treziți de-a binelea și nu mai mergeți pe poante când intrați în sala unde judecă completul condus de Ionuț Matei, de teamă că îl deranjați prea tare și îi stricați feng-shui-ul gândirii! Dacă nu v-ați revoltat când alți colegi ai voștri erau târâți de DNA prin tot felul de anchete absurde, măcar acum puteți să puneți stop mascaradei anti-avocatură! Veți duce lupta asta pentru dreptate până la capăt? Că, din câte îmi amintesc eu, UNBR nu a reacționat deloc atunci când avocatul Ciprian Mitoșeriu de la Baroul Iași fusese condamnat la fond pentru că pusese în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă, norocul lui că la ICCJ a picat la alt complet, nu la cel al lui Ionuț Matei, și judecata imparțială a făcut ca el să fie achitat.

Nu am văzut breasla avocaților din Baroul Iași, dimpreună cu UNBR, să se revolte nici atunci când Ingrid Mocanu, avocat și ea, stătea cu securea deasupra capului până să fie achitată de un alt complet decât cel condus de ”omul negru” de la ICCJ (n.a. – atenție, nu e vorba de culoarea pielii, nu e discriminare, e vorba de întunericul din mintea și sufletul unui magistrat). Și câte și mai câte cazuri, care nu au învolburat apele la UNBR și nu au trezit interesul sau consternarea (poate și pentru că cei acuzați, confrați ai lor, au dorit să nu existe protest de teama de a nu deranja judecării și de a nu-i întoarce, vezi Doamne, mai abitir împotriva lor.

Aici, în cazul condamnării din dosarul  “Ferma Băneasa”, lovitura de grație dată cu ghilotina manevrată, în spate de personaje din serviciile secrete care țin în șah Justiția de atâta amar de vreme, iată, există, în sfârșit indignare de sus până jos în toată avocatura. De ce abia acum? Una peste alta, e bine și acum, dar măcar să ducă lupta pentru restabilirea adevărului în cazul colegului lor, Robert Roșu până la capăt. Pentru că Robert Roșu poate fi, oricând, oricare dintre ei. Ghilotina Matei – ICCJ poate fi folosită cu brio și în viitor dacă cineva nu o desființează acum!

În casa avocatului Robert Roșu, un profesionist care niciodată nu s-a abătut de la lege, serios și foarte corect, două fetițe, gemene, plâng încontinuu și nu înțeleg cum tati al lor, nevinovat, a plecat, demn ce-i drept – cum îl știu personal – la penitenciar. Pentru 5 ani. În casa avocatului Robert Roșu bucuria Crăciunului, anul acesta, nu mai există. Cum am mai scris, bucuria Crăciunului este despre Lumina dată de Dumnezeu pe pământ prin Fiul Său ce l-a dat lumii. Este despre iubire și despre familia reunită pentru a celebra Nașterea Domnului. Mă întreb cum va fi sărbătorit Crăciunul de către judecători ca Ionuț Matei, după ce drepturile avocatului, independența avocaților, a fost ucisă prin această decizie de condamnare ce nu are niciun suport probatoriu administrat în apel care să fi condus la susținerea acuzațiilor noi aduse la ICCJ?  La ICCJ, șerpește, binomul DNA – Complet a mers pe desființarea hotărârii de achitare dată avocatului Roșu de către Curtea de Apel Brașov și pe schimbarea încadrării juridice în aderare la grup organizat și complicitate la abuzul unor funcționari publici doar pe considerentul că avocatul a fost prezent la diverse ședințe, doar pentru că a făcut demersurile legale pe care le-ar fi realizat orice avocat dacă ar fi fost în locul lui! Oare, celor trei magistrați din completul negru nu o să le vină sarmalele pe gât când vor sta la masa Crăciunului după decizia luată în cazul lui Robert Roșu? S-au întrebat, înainte de a lua această decizie, dacă Dumnezeu ar fi de acord cu această măsluire a dreptății în malaxorul intereselor dictate din nici nu mai știm ce filieră secretă? Am convingerea că nu. Dumnezeu nu ar fi dat acordul la așa ceva.

Și-acum, e necesar – zic – să intrăm un pic mai adânc în măruntaiele acestui dosar. Avocatul Robert Roșu a încasat, după o achitare în care se arăta, cu argumente clare, că fapta nu există, 5 ani de închisoare pentru că a avut “tupeul” să apere interesele clienților lui. Deși asta este menirea unui avocat. Oriunde în lumea asta. Robert nu a făcut niciodată șulfării. A fost dedicat profesiei sale pe care a onorat-o cu brio. Până acum. Când condamnarea asta i-a picat în moalele capului, aruncându-l în gloata infractorilor de drept comun.

Și acum, despre implicarea lui Robert Roșu, ca avocat, în dosar. Chestiuni nespuse, nescrise, necunoscute publicului larg. Ne întoarcem la anul 2006. Paul Lambrino, așa zis și Al României a redactat un proiect de contract, l-a trimis casei de avocatură TZA (în septembrie 2006) și a solicitat o analiză pe el. Părțile semnaseră acest proiect. Cedentul a fost asistat de un un alt avocat, iar atestarea identității părților etc a fost făcută de av. Roșu. În 19 octombrie 2006 a fost făcut raportul due diligence, adică analiza extinsă a drepturilor succesorale și cesiunile anterioare încheiate de Al României, plus legislația relevantă în cauză etc. Lipsa intervenției avocatului Roșu sau a altor avocați de la casa de avocatură TZA în negocierea aspectelor comerciale e dovedită la dosar. De altfel, avocații TZA nu au intervenit nici în negocierea vreunei clauze, “Reciplia” lui Remus Truică menționând expres că vrea ca forma contactului anterior să fie păstrată. Convenția făcută între părți a fost realizată în 21.09.2006, conform voinței părților. Mai departe, avocații TZA au prestat diverse servicii avocațiale. Avocatul Robert Roșu a fost acuzat de procurorii DNA că ar fi prestat aceste servicii „știind” că Paul Lambrino nu avea dreptul la retrocedarea bunului Pădurea Snagov și Ferma Băneasa. Pe bune??? Dar de când până când, domnilor judecători de Înaltă Curte, un avocat are interdicția de a se angaja doar în cauze în care clientul are drepturi certe? Dacă așa ar fi, de ce ar mai avea nevoie de avocat un astfel de client? Asta în civil. Dacă, în penal, un avocat asigură asistență unuia care este inculpat pentru omor, favorizează inculpatul prin apărarea pe care i-o face? Sunteți chiar duși cu capul??? Poate că nu ăla e asasinul… Poate că este doar complice la… și s-a greșit încadrarea, poate e chiar nevinovat, nu el e făptașul etc. De când sunt procurorii, în țara asta, zei pe pământ și îi poziționați în afara suspiciunii de a fi parte la erori judiciare descoperite ulterior de alți judecători care, rar ce-i drept, devoalează autosuficiența, prostia, incompetența sau chiar interesul unora dintre colegi săvârșită anterior într-o astfel de cauză? Desființați, fraților, profesia de avocat și spuneți oamenilor că nu mai e nevoie de avocat, că Justiția, în România, ca nicăieri pe mapamond, se face doar de binomul procuror-judecător. Nu ar fi mai lesne așa? Ca să știm dacă mai e cazul să rămânem în țara asta sau să plecăm cât se mai poate și asta…

Să continui, însă, cu speța în sine. Deci, în acel raport due dilligence de care scriam mai sus erau relevate inclusiv riscurile si contraargumentele- pentru că așa e normal și legal să fie! – contraargumente care au devenit ulterior, culmea!, parte din acuzațiile aduse avocatului Roșu în acest dosar, ca să se susțină afirmația că avocatul Roșu „știa”. Vă dați seama până unde merge șmecheria procurorilor și nimicnicia magistraților care au înghițit pe nemestecate rahatul cu trandafiri spinoși al DNA-ului?

Hai să fac, acuma, și lista hotărârilor judecătorești pronunțate în legătură cu bunul în discuție numit Pădurea Băneasa, care ori au soluționat aspecte individuale legate de speță, ori au validat legalitatea și conformitatea procedurii de retrocedare, rămase cu efect de autoritate de lucru judecat:

• Sentința civilă nr.1872/26.06.203 a judecătoriei Buftea
• Sentința civilă nr.1466/16.05.2005 a Judecătoriei Buftea
• Decizia civilă nr.73/22.01.2007 a Curți de Apel București
• Decizia irevocabilă a ICCJ nr.954/14/02.2012 (recunoașterea lui Paul Lambrino ca nepot de fiu al Regelui Carol al II-lea. Acestea sunt hotărâri care au confirmat susținerile cedentului Paul Al României și – în baza actelor existente – avocatul nu avea de unde să știe altceva decât ceea ce actele în sine parafaseră, și anume că drepturile pretinse de cedent există!

Cu privire la Ferma Băneasa, ia să vedeți și aici teanc de hotărâri judecătorești:

• Decizia nr/ 839/R/04.07/2007 a Tribunalului Vaslui
• Sentința civilă nr. 2038/27.08.2008 a Judecătoriei Reșița- cu recurs pronunțat în Dec.civ.207/R/30.03.209 a Tribunalului Caraș Severin
• Decizia civilă nr.109A/05.07.2012

Hotărârile judecătorești de recunoaștere a calității lui Al României de persoană îndreptățită la drepturile succesorale dobândite de la Monica Urdărianu:

• Sentința nr.500/16.05.2006 a Tribunalului Prahova
• Sentința nr..679/20.06.2006 a Tribunalului Prahova
• Decizia nr. 4792/09.07.2008 a ICCJ-Secția civilă, irevocabilă
• Decizia civilă nr. 182A/23.03.2009 a CA București
• Decizia civilă nr.109A/05.07.2012 a Curții de Apel București, irevocabilă prin Decizia nr.3378/14.06.2013
• Decizia nr. 8939/R/04.07.2007 a Tribunalului Vaslui

Decizia civ. Nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului București – definitivă, prin care s-a statuat legalitatea procedurii de reconstituire parțială a dreptului de proprietate pentru Ferma Băneasa.

Așadar, un lanț întreg de magistrați judecători s-au pronunțat în speța Reciplia – Paul al României, pe diverse acțiuni introduse în instanță. Cu mic cu mare. Adică de la judecători de judecătorii, la cei de tribunale și curți de apel, până la decizii ale Înaltei Curți! Până la Înalta Curte pare că toți au fost idioți, sau cum altfel? Mă întreb, de vreme ce judecători chemați la DNA și ulterior în fața magistraților, ca martori, precum Cristian Ispas de la Curtea de Apel București și Adrian Cojocaru de la Judecătoria Buftea  (dat în gât de Ispas, la audieri, că avea relații cu politicieni) au susținut că au greșit când au dat unele hotărâri din cele enumerate mai sus, ei de ce nu au răspuns în fața legii? Și de ce este avocatul vinovat că a luat în considerare hotărâri date de aceste instanțe? E de Kafka ceea ce s-a întâmplat aici, în acest dosar!

Procurorilor DNA puțin le-a păsat că avocatul Roșu nu și-a făcut decât datoria. DNA a încasat o mare înfrângere la fond, la Curtea de Apel Brașov, când anchetatorilor li s-a dat peste bot stabilindu-se că FAPTA NU EXISTĂ în privința avocatului Robert Roșu. Nișa creată de serviciile secrete, însă, printr-un anumit culoar de la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu a fost închis, nu a fost făcută nici măcar dezinfecție, chiar dacă protocoalele lor s-au spart în public cu zgomotul de rigoare. Mult zgomot pentru nimic. Avocatul Roșu trebuia mazilit, că doar fusese săltat și arestat. Stătuse cu cătușe, trebuia mazilit cumva ca să se susțină împuțitul de mandat de arestare dat lui Robert Roșu, luat de-a valma cu alți inculpați din dosar, în 2015. Probabil că trebuia condamnat tocmai ca avocații să rămână în genunchi în fața magistraților și sa nu ridice glasul sau ochii în fața  unui judecător tenebros precum Ionuț Matei. Susțin asta pentru că acest dosar a ajuns foarte straniu la completul Matei-Dragomir-Ilie, o sursă a mea spunându-mi că ar fi fost falsificat punctajul pentru a rămâne disponibil un singur complet la care să pice dosarul, adică la Matei! Susțin asta și pentru că e posibil să fi existat și altă motivare ascunsă în executarea cu sânge rece a avocatului Robert Roșu, și anume inducerea terorii, a fricii, în avocații care urmează să pledeze, în viitor, pe cauze care au picat la fel de “aleatoriu” la acest complet și în care, la fond, există un maldăr de achitări rușinoase pentru DNA!

Revin la ceea ce scriam la începutul acestui editorial. Dacă și acum avocații nu vor ține capul sus și nu vor acționa până la capăt ca să-și recâștige demnitatea profesiei, pierd ireversibil și iremediabil în fața grupului toxic din justiție. Iar ce urmează… Dumnezeu cu mila!

Cât despre viitorul președinte ales deja în fața președintelui Klaus Iohannis, judecătorul Bogdan Mateescu, ce să zic? A călcat strâmb din start, a călcat în picioare rezerva pe care trebuia să o aibă față de subiect atunci când a simțit nevoia să reacționeze și să scrie: „Consider inacceptabile orice atacuri publice sau particulare față de dispozițiile definitive ale unor instanțe de judecată!” Hopaaa! Păi, bine, dom’le Homo Juridicus, de erori judiciare ai auzit? Alea, atunci când au fost judecate prin căi extraordinare de atac “particulare” (evident), le consideri și pe alea inacceptabile? Si apropos, CEDO de ce mai există? Cum și-or permite să judece după ce există niste decizii definitive date în măiastra justiție română? Nu crezi că ar trebui și ăia desființați? Dar… dacă te trezești mătăluță, vreodată, domnule Mateescu, în viitor, cu un raport al Inspecției Judiciare pe masă la CSM, în Secția de judecători în materie disciplinară, fix pe această speță, nu crezi că ți-ai anulat din start dreptul de vot pentru că te-ai ANTEPRONUNȚAT? Unde te-a mâncat de ai sărit repede la gâtul avocaților și al jurnaliștilor care au tot dreptul din lume să critice, cum vor ei, cum știu ei, o decizie fie ea și definitivă? De când până când ți-au crescut mușchii așa de voluminoși? Poate după ce SIIJ a clasat dosarul “Mateescu Tatăl și fiul” în vara acestui an? Rușinos!

În loc de concluzie, cred că e bine să dau câteva citate pentru judecătorii care au executat un avocat fără nicio probă în plus adusă în apel, cărora le place să desființeze hotărâri doar de dragul de a schimba încadrări și de a rejudeca fără să le pună în discuția părților, care joacă pe degete destinele oamenilor și familiilor lor cu o lipsă de umanism pe care nici călăul Franz Smith al Nurnbergului anilor 1600 nu cred că o avea:

Statutul avocaților-Cod deontologic UE:

“Avocatul are obligația să informeze rezonabil clientul în legătură cu situația curentă a asistenței și reprezentării și de a răspunde cu promptitudine oricăror solicitări de informare din partea clientului”

Din principiile de bază ale Națiunilor Unite privind rolul avocatului – Art.2.7:

Principiul 16 – Guvernele se vor asigura că avocații -a) își pot îndeplini toate atribuțiile profesionale fără a fi supuși intimidării, obstacolelor, hărțuirii sau intervențiilor nepotrivite; b) sunt în măsură să călătorească și să se consulte cu clienții  lor în mod liber atât în propria lor țară cât și în străinătate ; c)nu vor suferi, nici nu vor fi amenințați cu acuzații penale, ori administrative, economice sau de altă natură, pentru orice acțiune realizată în conformitate cu obligațiile profesionale, standardele și etica cunoscute”

Principiul 20 –  “Avocații vor beneficia de imunitate civilă și penală pentru susținerile relevante emise cu bună știință în pledoarii scrise sau orale sau în aparițiile lor profesionale în fața unei curți, a unui tribunal ori a altei autorități legale sau administrative” etc.

În România, iată, unora dintre judecători li se rupe de aceste principii. Citiți-le, domnilor judecători, domnule Mateescu, fac bine la digestie!

Părerea mea, la final. Dacă avocații, prin barouri si UNBR nu vor protesta, după cum există deja ideea, și nu vor pune în aplicare soluția de a-și suspenda intrarea în sală la acest complet – inclusiv avocații din oficiu – pentru ca Ionuț Matei & Co să motiveze în termenul legal de 30 de zile această decizie de condamnare, atunci bătălia lansată pentru drepturile avocaților și dreptul la apărare al oricărui cetățean va fi pierdută! Gândiți-vă că Ministerul Justiției va fi condus de USR-Plus. Va fi măcel în toată regula! Și pe toată linia!