Adina Anghelescu-Stancu: ”Despre ei, despre voi, despre noi. Despre ce trăim. Jos impostura!” (OPINIE)

România dă în clocot. Unii caută similitudini cu decembrie 1989. Greșit. Atunci era vorba chiar de libertate, acum e vorba de alte revendicări, de confuzii majore și un melanj de neajunsuri create și de guvernare, și de pandemie, și de o guvernare plină de incompetenți și impostori. Alții zic că miroase din nou a 10 august. Eh, aici îmi vine în minte altceva. Mă gândesc că poate o fi blestemul lui Dragnea.

Efectul de bumerang îi poate lovi în moalele capului pe actualii guvernanți, pe USR-iștii din coaliție care mai ieri urlau, tineri și neliniștiți – în 10 august 2018 -, că vor o justiție independentă care le părea a fi distrusă de pandemica “ciumă roșie”. Acum, iată, prezentul plătește greșelile recentului trecut. Ei, cei care i-au adus la putere pe useriști, sunt cei care acuma se răzvrătesc împotriva prostiei, aroganței și totalitarismului pe care vor acești fomiști după putere să îl instituie treptat, prin decizii tembele, incoerente, inconsecvente și fără de folos.

Ca să vezi cum e soarta! Nu a trecut deloc prea mult timp de când rupeau garduri la Piața Victoriei ca să dea jos guvernul PSD și iată cum nemulțumirea se revarsă fix asupra celor pe care i-au susținut și care atunci se aflau printre ei și îi manipulau cu sloganul “fără penali…” Atunci, în 2018, un întreg arsenal invizibil s-a pus în mișcare pentru ca Opoziția să câștige la noile alegeri. Să fie schimbare. Și a fost. Numai că schimbarea are și ea metehnele ei. Defectele ei. Erorile ei. Dezaxații ei. De sus până jos și de la dreapta la stânga.

Din păcate, 2020 a adus și domnia coronavirusului. Peste tot în lume. Știm bine cum a fost, știm bine cum este și acum.

Lumea, dragii mei, este un spațiu al complexității. La noi, mai mult decât în alte părți, balcanismul a dat orice altceva numai neutralitate și armonie, nu! Avem de toate la un loc și mai ales o efervescență debordantă în idei, mod de viață, individualism, abordare, extrovertire, iubire, ură și iar iubire, un fel de a alege și a culege pe care puțini ni-l înțeleg.

Dar astea sunt alte discuții, pentru timpuri mai așezate. Acum, să ne aplecăm un pic spre ce se întâmplă la noi.

Protestele sunt în toi. Și au acaparat toate posturile de televiziune. Știrile și comentariile se axează pe pandemie și pe aceste proteste, pe cerințele celor din stradă. Acolo, în stradă, se află oameni ajunși la capătul răbdării (și îi înțeleg), incitați mai abitir de politicieni care au găsit momentul să-și facă un capital de imagine pentru acum și pentru viitorul de AUR și, pe lângă aceștia, mai numărăm, firește, și personaje pe care le veți regăsi întotdeauna în istoria protestelor de pretutindeni ocupate cu stârnirea violențelor de orice fel.

Ceea ce mă deranjează este că nimeni nu mai privește spre ceea ce se petrece în Justiție. Iar Stelian Ion, elev ascultător în ale politicii avangardiste, nu poate fi decât fericit că poate să ducă în liniște, la final, marele plan-program ce i s-a dat pentru a transforma Justiția după chipul și asemănarea USR. Eu vă rog să nu pierdeți din vedere acest domeniu. Justiția. E unul dintre pilonii statului de drept. Pentru că oricând, oriunde în lumea asta, a contat cum se înfăptuiește justiția și cine o înfăptuiește, dar și cât de onorabili sunt cei care slujesc adevărul și împart dreptatea.

Ei bine, momentul acesta le e prielnic lor, celor care subminează de ceva vreme sistemul judiciar chiar din interior. Secția pentru investigarea magistraților stă pe butoiul cu pulbere și pare că mai are puțin de trăit. Zilele SIIJ sunt numerate. Ministrul Stelian Ion a găsit cum să prostească fraierii spunând că a cerut avizul Comisiei de la Veneția în legătură cu amendamentul care le conferă superimunitate magistraților, deși puțin i-a păsat de avizul negativ al CSM. Și tot el este convins deja că SIIJ va dispărea foarte curând, iar DNA-ul pe care îl preaslăvește va relua triumfal dosarele cu așa ziși corupți din magistratură.

Tot Stelian Ion vine și aburește cetățenii cu dezbaterea pe noile legi ale Justiției. Vrea să facă și aici, chipurile, mari schimbări. Mai apare și alt URS-ist jurist, Andrei Lupu, care – în stil editorialistic – apasă pedala schimbărilor în legile Justiției, ”absolut necesare”, zice el, după ce “PSD a siluit textele din cele trei legi astfel încât să îngenuncheze magistrații cândva independenți”. Pe bune????

Păi, dacă vorbim de siluire, atunci eu zic să ne uităm mai bine la dezvăluirile care par să nu fi deranjat prea mult opinia publică ocupată cu altele. Justice Leaks. Așa aflarăm cum o șleahtă de personaje de pe grupul de Facebook “Forumul magistraților”, judecători și procurori, dezbat de ceva vreme, de mama focului, decizii ale politicienilor (deși legea și statutul nu le permite asta!), vorbesc execrabil despre colegi de-ai lor (unii chiar și din CSM), fac și desfac și iar fac…planuri și jocuri. Cum să dea ei de pământ cu unii ca să pună ei stăpânire pe tot.

Personal, eu consider – după citirea acestor mesaje care au apărut în spațiul public – că Justiția însăși e siluită în propria casă. Justiția și-a pierdut onoarea. Și asta nu se repară ușor. Atâta timp cât justiția a ajuns să fie populată de pîrlogiști, baniști, solomoniști și alte asemenea specimene, de tot felul de indivizi care împroașcă venin pe toate găurile, care susură în urechile tristului ăsta de ministru tot felul de idei care să schimbe “haina” Justiției, cum ar fi transformarea parchetelor militare într-o direcție condusă de un procuror ce a făcut de râs România la Eupol, fiind trimis acasă din Afganistan înainte de termen pentru grave probleme de comportament (liability), și câtă vreme societatea nu e deranjată deloc de aceste manevre ale acestor justice-activiști, Justiția Română este dezonorată. Și zace lată, la voia unor impostori, așa cum îi reperăm și unii aflați în Executiv. Un Executiv populat și el de minți diabolice, care au crezut că practicarea hipnozei în masă în timpuri epidemice ar avea efect și o să țină la nesfârșit.

Pe impostorii ăștia din societate, și de sus și de mai jos, adică până la cei infiltrați în furia străzii pentru a contamina prin violențe și incitarea la încălcarea legilor, pe ăștia cine și când îi va da la o parte? Rocada la guvernare se va face la un moment dat, fără doar și poate. Dar, ca să știți, eu cred că țara asta (de ceva ani buni) nu e deloc departe de ceea ce a numit drept “terorism intelectual” autorul Jean Sevilla în cartea sa, al cărui cuprins este o excelentă incursiune în istoria politică a Franței de după război și până spre zilele noastre. Citez:

”Circumstanțele variază, dar procedeul rămâne același. Mai întâi, în imaginarul țării este imprimat un arhetip al răului. De la război încoace, această funestă figură a fost întruchipată de fascist, capitalist, imperialist, colonialist, xenofob, rasist, partizanul ordinii morale. Aceste etichete, în cel mai bun caz, deformează realitatea; în cel mai rău caz, mint. Aplicate de mâini experte, ele îmbracă un sens nedefinit, a cărui elasticitate permite înglobarea tuturor elementelor asupra cărora ideologii aruncă anatema. Apoi, tehnica obișnuită duce la asimilarea adversarului cu arhetipul răului. Efectul acestei amalgamări este radical disuasiv: cine și-ar asuma riscul de a fi, de pildă, tratat fascist sau rasist? Acuzația poate fi explicită sau poate fi efectuată prin insinuare, deschizând ușa spre procesul de intenție; orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gândește, ci pentru gândurile care îi sunt atribuite. Manicheisme oblige, maniheismul constrânge la acest lucru: o altă logică intră în ultimă instanță în funcțiune: diabolizarea. Nici nu se pune problema de a discuta pentru a convinge: e vorba doar de a intimida, a culpabiliza, a descalifica. Terorismul intelectual, am mai spus-o, constituie un sistem. Dar un sistem difuz, multiform, insesizabil. Nu trebuie să căutăm un complot îndărătul lui, și nici pe cineva care dirijează clandestin lucrurile. De altfel, el nu apără o temă unică și nu reprezintă interese neapărat concordante. E o mașinărie care se sprijină pe complicități doctrinare și pe rețele de generație; trebuie reținut însă că avem de-a face cu o mașinărie oarbă.”

În final, sfatul meu pentru ei și pentru ca noi toți să mai avem șansa unui viitor altfel decât cel pe care ni-l conturează prezentul, e simplu și ușor de înțeles : Reconfigurați traseul! Dacă în față aveți o prăpastie, nu mergeți orbi și frenetici spre ea. Veți cădea și veți crăpa. E valabil și pentru cei aflați la guvernare, și pentru justițiari, și pentru cei care dau foc la măști sau îi fac pe medici asasini!

P.S. – Apropos, referitor la chestia asta cu medicii… Orice cetățean are dreptul la proteste, suntem democrați, ce puii mei! DAR! Atenție mare la ce scoateți pe gură când vă manifestați furia, gândiți și apoi vorbiți! Căci, voi cei care urlați în curtea spitalelor că medicii sunt asasini, voi cei care azi nu purtați mască și știți că ați putea fi contagioșii de mâine, dacă cineva v-ar striga că voi sunteți asasinii celor ce vor ajunge în ATI-uri și se vor zbate acolo între viață și moarte, cum v-ați simți? Ia puneți-vă, măcar o dată această întrebare. Și cugetați. Mai ardeți măști? Închei, desigur, prin a protesta și eu, în felul meu: JOS IMPOSTURA!