Cu covid sau fără? Dumnezeu știe, noi nu, dacă cei care au început să se îngrămădească la intrarea în țară, pentru sărbătoarea Crăciunului și Revelion, vor aduce cu ei, în bagajul de mână sau corporal, și ceva covid. Observ, cu consternare și revoltă, că se repetă prostia din martie-aprilie 2020, de la începutul pandemiei. Atunci, deși multe țări au luat măsuri drastice la granițe, noi le-am ținut deschise pe ale noastre fără măsura preventivă de a carantina la frontieră, și uite așa a pătruns virusul pe unde au vrut mușchii lui, până în inima satelor. Acum ce facem? Voi, ăștia care conduceți țara, voi, ăștia din Ministerul Sănătății, din marele Comitet Național al Situațiilor de Urgență, unde vă stau creierii? Personal, m-am săturat să văd larghețea cu care este tratată, de luni bune, problema pandemiei.
„Obiectivul nostru este de a opri creșterea numărului de infectări zilnice. De aceea luăm măsuri odată cu creșterea cazurilor!”, zicea Orban demisionarul prin noiembrie 2020. Bla, bla, bla… nu am văzut testări în masă pe banii statului. Că doar suntem majoritatea plătitori de CASS! De atunci, din noiembrie, au mai murit o mie de oameni. Acum, urmărim la știri cozile de la frontierele din vestul țării.
Începe iar transhumanța europeană. Vin ai noștri. Pe la casele lor. Sincer, le înțeleg dorul, dar e cazul să înțeleagă și ei oful. Oful unei populații care se află în degringoladă, manipulată de personaje care de care mai nesimțite și mai isterice, negaționiste, conspiraționiste, țicnite, care agită cetățenii cu mesaje anti-mască. Să înțeleagă durerea unor familii care și-au pierdut șoț, copil, mamă, tată sau soră infectați cu virusul acesta nimicitor înainte de a le veni sorocul bătrâneților… E foarte periculos. Mai periculos decât în aprilie. Viața bate filmul, iar moartea, din păcate, bate viața din ce în ce mai des. Și-atunci, mă întreb: De ce nu înțeleg unii că nu e timpul de petreceri lărgite, că sunt atâția asimptomatici printre ei, sau chiar ei înșiși, care pot aduce în familiile lor din România acest virus căruia nu îi cunosc urmările pentru că e ca la ruleta rusească? Ai glonțul pe țeavă, dar nu știi pe cine nimerești și cine are noroc să nu fie atins! Poate fi unul care rezistă la glonț, altul care crapă. Ce nu se înțelege?
Până azi sunt 77.000 de cetățeni care s-au hotărât să vină acasă de sărbători. Dacă doar zece la sută dintre ei au virusul dar nu știu că sunt purtători contagioși și nu s-au testat înainte de a ajunge la graniță, dacă zece la sută dintre ei infectează alte 10 persoane, înseamnă 77.000 de cazuri noi. Din astea, e posibil ca 5 la sută să facă forme severe și să fie nevoie de ATI. Adică, circa 3000 de persoane. Are România capacitatea asta de internare în ATI-uri la ora actuală? NU. Așa că mesajul meu către cei care vor neapărat să mănânce caltaboș pe prispa de-acasă e să mai stea oleacă, să mai aibă un pic de răbdare. Altfel, în timp ce Spania și Italia vor răsufla ușurate și le va crește saturația, noi vom rămâne în curând fără aer.
Aveți răbdare! Știu că e greu, toți facem sacrificiul distanțării de cei dragi de mai bine de 10 luni. Dar nu este momentul să ne relaxăm. Mulți spuneți că vreți să stați alături de cei dragi. Înțeleg. Dar și noi, cei de-acasă am stat departe de cei dragi. Cred că singura întrebare este dacă vreți să-i expuneți riscului de a-i revedea sănătoși și după Sărbători, și anul viitor, sau dacă îi expuneți riscului de a se îmbolnăvi doar ca să beți o țuică împreună și să rupeți șoriciul în două la aceeași masă.
Trăim vremuri în care se cere multă înțelepciune în decizii. De sus până jos. La nivel de individ. Lăsați deoparte mesajele stridente ale șoșoacelor și altor asemenea personaje, fiindcă nu ele vor veni să vă schimbe pamperșii la ATI, nu ele vor sta la capul vostru dacă vă îmbolnăviți, nu ele vor plânge noaptea de disperare dacă intrați în insuficiență respiratorie…
Aveti grijă de voi și de cei din jurul vostru. Prețul vieții nu e un cârnat, o salata de boeuf, o masă bogată în ziua Crăciunului, o butelcă de vin. Iar Crăciunul nu este despre mâncat pe rupte, tăierea porcului, chefuri și băute pe ruptelea, este despre bucuria Nașterii lui Iisus.
În urmă cu 2000 de ani, Fecioara Maria l-a adus pe lume pe pruncul Iisus într-un staul dintr-un han al Betleemului, un loc umil lipsit de maldăre de luminițe, mese doldora de bunătăți și șfeșnice de argint. LUMINA a venit de la Dumnezeu, prin Fiul. Iar păstorii care-și păzeau oile în întuneric, vestiți de un înger luminos, au plecat spre Betleem să-l vadă pe Mesia. Din altă parte, au venit Magii, cei trei Magi, călăuziți de lumina unei stele stăruitoare pe cer. Nașterea Domnului, asta a fost bucuria. Asta este LUMINA. Asta este adevărata însemnătate a Crăciunului. “Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a trimis pe Fiul Său în lume”, asta ne dezvăluie Evanghelia.
Tot Dumnezeu ne-a dăruit și liberul arbitru. Aveți grijă ce facem cu el, fiecare dintre noi! Când e vorba de viață și moarte, drumurile se bifurcă. Timpurile acestea sunt o astfel de răscruce. Așa că, dacă cei aflați în fruntea țării nu iau deciziile corecte, luați-le voi!