Alina Bârgăoanu: ”Excesul de informație și penuria de atenție” (OPINIE)
O lege contemporană a comunicării ar formula următoarea corelație: cu cât suntem expuși unui volum mai mare de informații pe rețelele sociale, cu atât calitatea conținutului, a informațiilor se diluează. Este rezultatul unui studiu realizat de cercetătorii de la Observatory on Social Media, din cadrul Universității Indiana, Bloomington. Cum este posibil acest lucru? Rețelele sociale sunt caracterizate de un flux continuu de mesaje, care amestecă știrile din diverse surse, pozele personale, clipurile virale, memele, anunțurile, conținutul sponsorizat și alte tipuri de notificări. Toate ”imploră” atenția noastră, ajungându-se, astfel, la supraexpunerea utilizatorilor la informație (information overload). Este adevărat că această trăsătură structurală a Internetului ne face să ne simțim mai informați, mai puțin supuși plictiselii, mai conectați cu evenimentele; dar la fel de adevărat este că resursele noastre de atenție sunt limitate, la fel de limitate ca întotdeauna.
Când este vorba despre atenție, câștigătorul chiar ia tot
Caracterul viral al conținutului digital, spun autorii studiului menționat, este conferit, de fapt, de jocul probabilităților și al algoritmilor. Viralitatea nu depinde de rafinamentul conținutului, cât de șansa ca respectivul material să fie distribuit de utilizatorii care, în condiții de supraabundență informațională, dețin o atenție limitată. Chiar dacă ne-am propune să distribuim doar informații de calitate, incapacitatea noastră de a vedea ”dincolo” de news feed-ul nostru ne face să eșuăm. Consecințele sunt vizibile: proliferarea dezinformării și a narațiunilor înșelătoare, incomplete, inexacte, sau scăderea vizibilității conținutului de calitate în raport cu cel superficial, senzaționalist, controversat, ușor de produs, ușor de digerat.
Algoritmilor nu le pasă decât de popularitate
Platformele digitale sunt construite să ne afișeze cu prioritate nu atât conținutul cel mai credibil sau de cea mai bună calitate, cât pe acela care se propagă cel mai rapid/ cel care se viralizează. Un raport dat publicității de către Avaaz în luna august a acestui an arată rolul algoritmilor Facebook în distribuirea dezinformării despre pandemia COVID-19. Rezultatele sunt descurajante. În ciuda măsurilor pe care oficialii companiei au anunțat că le iau pentru limitarea infodemiei, raportul arată că primele 10 surse de dezinformare au generat de patru ori mai multe vizualizări pe Facebook decât conținutul aparținând primelor 10 surse oficiale de informații despre COVID-19. Superspreaderii dezinformării sunt, în fapt, un cerc restrâns de 42 de pagini de Facebook, urmărite de peste 28 milioane de persoane.
Chiar dacă Facebook a pus la dispoziția utilizatorilor resurse de informare despre COVID-19, algoritmii au făcut ceea ce știu ei mai bine/ ceea ce au fost învățați să facă: să maximizeze engagementul și să prelungească timpul petrecut de utilizator pe platformă. Urmând “conștiincios” aceste obiective, algoritmii au subminat eforturile de informare corectă prin amplificarea intensă a conținuturilor înșelătoare, imprecise, eronate, controversate. deoarece acestea ating pragul de popularitate.
De ce este populară Kim Kardashian?
Funcționarea algoritmilor Facebook presupune crearea unor ierarhii de afișare – metrici/ indicatori de popularitate. Pintre acești indicatori: numărul de vizualizări, de reacții și comentarii, sau profilul fiecărui utilizator (estimarea interesului utilizatorului în funcție de comportamentul digital anterior, de amprenta digitală). Conținutul înșelător despre pandemia de COVID-19 este senzaționalist prin însăși natura sa, induce reacții negative, catalizează engagement-ul, reacța, controversa. Algoritmii interpretează engagement-ul ca pe un semnal pozitiv și promovează acest tip de mesaje în News Feed, ducând la amplificarea artificială, algoritmică, a unui conținut care fusese organic amplificat în momentul postării sale. Se creează cercul vicios al dezinformării, al excesului de informație îndoielnică: cu cât algoritmii afișează mai frecvent postările de tip fake news, cu atât ele ajung la mai mulți utilizatori; cu cât ajung la mai mulți utilizatori și cu cât aceștia interacționează mai frecvent cu ele, cu atât respectivele postări urcă și mai mult în ierarhiile operate automatizat. O versiune generalizată, care ne vizează pe toți, a ceea ce s-a spus despre Kim Kardashian: “este populară deoarece este populară”.
Posibile mecanisme de reacție
Așadar, problema viralizării dezinformării are o dublă natură, umană și tehnologică. De aici, logic, și posibilele remedii trebuie să vizeze funcționarea algoritmilor, dar și bias-urile, erorile, imperfecțiunile cogniției umane. Insistența unilaterală, cel mai probabil sterilă, pe cel de-al doilea factor, pe responsabilitatea utilizatorului individual nu este de natură să contribuie la rezolvarea problemei. Același studiu Avaaz oferă date convingătoare în acest sens: dacă algoritmii ar fi programați să retrogradeze în ierarhia popularității conținutul pus în circulație în mediul online de surse îndoielnice de informare (persoane, grupuri, site-uri, blog-uri), reach-ul respectivelor surse s-ar reduce cu 80%. Pe baza acestor date (80% algoritmi, 20% utilizatorii umani), dumneavoastră cu ce ați începe? Cu algoritmii, sau cu utilizatorii?