AMR 7 zile – de ce prezidențialele de duminică nu au nicio legătură cu cele din anul 2000?

Există voci, de regulă partinice, care se dau de ceasul morții, invocând repetarea scenariului de la prezidențialele de acum 24 de ani. Memoria scurtă, superficialitatea, incultura politică sau, poate, doar simpla prostie, îi îndeamnă la o exemplificare absurdă. Să vedem de ce:

1. Comparația dintre Ion Iliescu și Marcel Ciolacu e valabilă doar la nivelul de inteligență politică și capacitate de adaptare. Ambii au fost/sunt strălucitori în gestionarea propriilor partide. Diferențele sunt, însă, majore si ele: fostul președinte fusese un excepțional inginer în hidroenergetică, în vreme ce actualul premier a prins alte vremuri, definindu-se mai degrabă drept un antreprenor precoce, un om simplu și descurcăreț, decât un om al studiului. Mult mai important, la capitolul diferențe, e că Ion Iliescu intra în bătălie din opoziție, împotriva unei lamentabile guvernări CDR (măcar în plan socio-economic și de imagine, deși succesele externe si evitarea incapacității de plată în 1999 fuseseră reușite majore), în vreme ce astăzi Marcel Ciolacu a intrat în cursă din fotoliul de șef al Guvernului, adică de la putere.
2. Asocierea Corneliu Vadim Tudor – George Simion nu întrunește nici ea multe argumente. Primul era un ins sclipitor, cu o spontaneitate genială și extrem de cult. De asemenea, era un extremist autentic, un antisemit, un xenofob și un rasist cât se poate de asumat. Al doilea este un politician foarte harnic, perseverent, cu o pregătire superioară așa cum doar în zilele noastre există )adică echivalentul celei medii din vremea Tribunului), cu un discurs simplu, incisiv și accesibil, ce capacitează frustrări legitime ale multor români. Tot ca o diferență, George Simion are un mesaj naționalist și patriotic, deci conservator, lipsit de stridențe, extrem de echilibrat și decent prin comparație cu cel al lui Vadim Tudor. Singura asemănare e că ambii veneau din opoziție la momentul alegerilor.
3. Fragmentarea „dreptei” ar fi cauza problemei. Nimic mai fals! George Simion e un candidat de dreapta, iar dacă intră în finală se cheamă că dreapta va avea finalist. În 2000, fragmentarea electoratului ne-PSD sau anti-PSD a dus, într-adevăr, la un eșec al reprezentanților acestuia, cu precizarea că, pe atunci, confuziile ideologice erau la fel de mari, plus că nu prea existau afilieri internaționale. Iar acolo unde existau, precum în cazul PD, acesta era în Internaționala Socialistă. Adică la stânga, nu la dreapta. Iar PNȚCD sigur nu era un partid de dreapta.

4. O altă diferență s-ar putea vedea în turul doi. În 2000 toate forțele politice s-au raliat împotriva lui Vadim Tudor, discursul acestuia fiind, la capitolul valori, unul absolut condamnabil. Astăzi, avem declarațiile lui Gigi Becali privind înțelegerea cu Rareș Bogdan, prin care PNL ar urma să îl susțină pe George Simion în turul doi. Iar acum 3 ani USR a depus împreună cu AUR o moțiune de cenzură. Așadar, nu ar trebui să ne mire dacă am constata o alianță a dreptei în finală: AUR-PNL-AUR.

5. În fine, acum 24 de ani, au avut acces în finală reprezentanții opoziției. Astăzi, principalul exponent al puterii pare liniștit pe primul loc în intenția de vot, în vreme ce candidatul PNL, de pildă, aflat tot la putere, transmite mesaje ca de opoziție, dar e cotat mai jos în sondaje decât partenerul de guvernare. Or, asta înseamnă fie că PSD e perceput de oameni mai favorabil, fie că discursul liberal nu e credibil, dată fiind contradicția de substanță: după ce te afli, de 3 ani, la putere alături de PSD, ba chiar ai candidat pe liste comune la europarlamentarele comasate împotriva extremismului, e greu să convingi că ești o alternativă la PSD. Asta și pentru că, înaintea celor 3 ani, au existat alți câțiva ani, în care PSD era definit cu sintagma nazistă „ciuma roșie”, fiind stigamtizat și portretizat drept răul suprem.

În concluzie: dacă Marcel Ciolacu și George Simion vor intra în finală este pentru că vorbesc oamenilor pe limba lor, afirmă că le cunosc probleme și vorbesc despre ele. Candidatul PSD vorbește despre pace socială, investiții și bunăstare. Candidatul AUR vorbește despre revanșă, alternativă și nivel de trai. De partea cealaltă, Nicolae Ciucă și Elena Lasconi se ceartă zilnic și se acuză reciproc de potențialul succes al lui George Simion. Apoi, după ce l-au făcut suficient de relevant în spațiul public, l-au și victimizat, iar apoi martirizat, cu teoria spionajului, invalidată de documente oficiale din Ucraina. Care documente, mai mult, l-au și certificat, pentru votanții săi, drept un patriot autentic. Peste doar o săptămână vom ști cine joacă finala mare, din 8 decembrie, și cine finala mică, aia din opoziție.

Citește și:

Bunelu’ și Hăndelu’, față în față cu reacțiunea

Ostașul Nicu și Poznașul Nicușor, pe autostrada suspendată