Prima pagină » Opinii » Barbu Mateescu: ”Cum a schimbat pandemia percepțiile românilor (și altor europeni) vizavi de U.E.” (OPINIE)

Barbu Mateescu: ”Cum a schimbat pandemia percepțiile românilor (și altor europeni) vizavi de U.E.” (OPINIE)

Editorialist: Barbu Mateescu

Publicat: 15/03/2021, 16:36

Actualizat: 15/03/2021, 16:38

Recent am văzut un articol scurt și informativ potrivit căruia, pe baza unui sondaj comandat de Uniunea Europeană, România este pe locul 1 în ceea ce privește ponderea cetățenilor care sunt de părere că apartenența țării lor la Uniune este un lucru rău.

Mai concret, 18% din românii aflați în țară credeau acest lucru la finele lui 2020. Media la nivelul întregii Uniuni era de 10%. Aproape la fel de eurosceptici/euro-ostili ca românii erau finlandezii (17%), cehii (16%) și austriecii (16%). Cea mai mică pondere a eurofobilor se înregistra în Portugalia (3%).

Întrucât informația mi s-a părut interesantă, am mers înapoi în timp pentru a compara situația din 2020 cu cea din alte sondaje identice, din trecut, și anume de la finele lui 2019 – când pandemia încă nu începuse – și de la final de 2017.

Am descoperit astfel următoarele:

a. Ponderea românilor ostili Uniunii în totalul populației a jucat de-a lungul ultimilor ani în spațiul 15-19%. Faptul că suntem pe locul unu în clasamentul eurofobiei nu are de-a face atât de mult cu ce se întâmplă propriu-zis în mentalul colectiv românesc, fiind mai degrabă datorat schimbărilor de percepție din alte țări ale Uniunii, lucru asupra căruia voi reveni mai jos.

b. Ceea ce se schimbă în timp în țara noastră este ponderea celor care consideră că apartenența la Uniune este un lucru bun. Trebuie precizat aici că respondenții au avut în fiecare din sondaje trei opțiuni: „apartenența țării mele la Uniune este un lucru bun / un lucru rău / nu pot aprecia”. În România, cei care se încadrează în această ultimă categorie sunt, cu trecerea timpului, din ce în ce mai puțini. Cum, după acum arătam mai sus, ponderea celor ostili e relativ stabilă, are loc o creștere lentă dar sigură a celor care consideră apartenența un lucru bun: de la 48% la 57% în ultimii trei ani.

c. Aspectul remarcabil la sondajul efectuat la finele anului trecut este că în numeroase țări pandemia a avut efectul de a reduce ezitările (adică ponderea celor nu se puteau pronunța). Din acest motiv, susținerea pentru Uniune a crescut semnificativ între 2019 și 2020 în multe țări: în Belgia de la 59% la 66%, în Cehia de la 37% la 54%, în Spania de la 67% la 77%, în Slovenia de la 56% la 75% etc. În doar un an, la nivelul întregii Uniuni, creșterea este de 5%.

Astfel, în doar două țări cei care consideră apartenența la Uniune un lucru bun sunt o minoritate – este vorba de Italia și Austria. În 2019 erau în această categorie cinci țări (cele două + Cehia, Grecia și Slovacia).

În 2017 erau în această situație opt țări (Cehia, Grecia, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Austria și … România: 48% considerau că apartenența e un lucru bun, 18% că e un lucru rău, 32% nehotărâți).

d. Între 2019 și 2020, în România creșterea susținătorilor Uniunii a fost de doar 2% – de două ori și jumătate sub media Uniunii. Acest lucru sugerează că fluxurile de emoție care au afectat alte țări au fost stăvilite în România de pre-concepții pe care pandemia nu le-a modificat.

e. Discursul clasei politice din țări apropiate sau vecine este disonant cu vocea publică a populației. În Polonia, după mulți ani de discurs dur la adresa Uniunii, doar 12% din locuitori consideră că apartenența e un lucru rău. Ponderea locuitorilor Ungariei care sunt de această părere nu saltă niciodată de 8%.

f. Dispariția pandemiei nu va duce la o creștere bruscă a euroscepticilor peste tot, adică la o revenire imediată a situației din 2019 sau 2017. Primele crize post-pandemie vor mări însă ponderea acestora la cote semnificative – cine a venit într-o tabără pe val de emoție va pleca din tabără tot pe val de emoție. Este probabil, deci, ca în viitor ponderea euroscepticilor în România să nu mai fie titlu de articol.