Barbu Mateescu: ”Un mandat neclar” (OPINIE)

Dețin simultan două păreri care se bat cap în cap, cel puțin la prima vedere. Pe de o parte, cred că rezultatul unor alegeri parlamentare exprimă într-o măsură mulțumitoare voința populației cu privire la guvernarea din anii următori. Cei 12 milioane de absenți de la alegerile parlamentare recente poate că ar fi produs schimbări majore – dacă ar fi votat. Iar acest „dacă” este uluitor de greu, cântărește cât zeci de clădiri îndesate una peste alta. Pleiada de opțiuni existente nu i-a satisfăcut pe cei 12 milioane.

În anii ce s-au scurs de la ultimele alegeri au apărut o droaie de partide noi – dar prezența a scăzut. Să privim însă lucrurile altfel și să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă toți cei care au venit la vot la alegerile din 2019 ar fi venit și la parlamentare – un plus de aproximativ 3 milioane de voturi față de ce s-a întâmplat de fapt. Marea schimbare între, pe de o parte, europarlamentare sau prezidențiale și, pe de cealaltă parte, alegerile parlamentare care tocmai au avut loc… nu există. Actuala formulă de guvernare (PNL + USRPLUS + UDMR) a obținut 54% din voturi acum un an și jumătate, la scrutinul înfierbântat de Dragnea, și 47% din voturi acum. Cele 7 procente s-au dovedit a fi … deloc decisive. Absența a milioane de oameni care în ultimii ani veniseră în mod repetat de vot a avut drept efecte magnificarea scorului PSD, fenomen deja tradițional. La europarlamentare, cu 2 milioane voturi din 9 milioane totale, PSD a intrat în criză. La parlamentare, cu 1,7 milioane voturi din 5,9 milioane, a obținut locul unu. Dar izolarea strategică de care scriam acum câteva luni este însă în vigoare: PSD nu are aliați cu care să treacă de 50% din parlament. Cu 2 milioane de voturi sau cu 1,7 milioane, cu un scor de 22% sau de 29%, PSD tot e în opoziție. În mod strategic, absența de la vot a multor români nu a schimbat mare lucru.

În același timp, drumul de la poziționarea în abstract a cetățeanului față de subiecte politice și până la realitatea concretă a Parlamentului este lung, filtrele fiind numeroase. Ambiguitățile partidelor au complicat legitimitățile. Nu există poziții clare în plan economic sau social care să fi fost asumate, și deci nici obligații. PNL a primit voturile a aproape o treime din populație pe baza unei poziționări pro-business? Sau ca apărător al valorilor creștine? Tu, parlamentar USRPLUS, ai primit voturi pentru a reduce decalajele din interiorul țării sau cu menținerea status quo-ului, care în capitalism implică bonusuri vizibile au ba pentru performanță, ba chiar impulsionarea acestui status quo? Să zicem că răspunzi „decalaje”. Dar care decalaje, pentru că nu-s bani pentru a le rezolva pe toate – rural vs urban? Femei față de bărbați? Oameni cu școală puțină versus milionari? Moldova față de Ardeal? Tineri față de maturii care au cariere așezate? Tinerii din rural? Tinerii din orașele mari?

Nimeni nu prea știe de fapt răspunsul la aceste întrebări.

Atrag atenția, de exemplu, asupra faptului că probabilitatea ca referendumul Coaliției Pentru Familie de acum câțiva ani să fie aprobat de Parlament este la fel de mare ca în legislatura precedentă – iar interesul populației față de subiect ar fi la fel de scăzut. Defazarea e identică. Dacă dorești un subiect concret, coaliția actuală nu știe care e mandatul său privind TVR = să politizeze la rândul său pentru a răsplăti oamenii care au muncit electoral în ultimii ani, să reformeze, să desființeze…? Această situație este interesantă având în vedere că urmează ani fără alegeri, referendumuri sau evenimente electorale semnificative. Dacă virezi aiurea acum, nu există Google Maps care să te salveze. Abia în 2024 o să-ți dai seama că, în loc să ajungi la Monaco, ți-ai parcat mașina în Ciorogârla.

Dacă-ți înțelegi greșit mandatul, pățești precum PSD în ultimii ani sau, pentru a lua un caz extrem, CDR la finele anilor ’90. Greșeala PSD a fost că a lărgit mandatul excesiv – o ofertă economică atrăgătoare nu implica, în ochii populației, regândirea mecanismelor anti-corupție. Greșeala CDR a fost că și-a renegat oferta cu totul într-un context al așteptărilor naționale nerealiste, un program intervenționist din care curgeau lapte și miere fiind înlocuit, în practică, de o guvernare a restructurărilor economice.

După cum scriam la început, cele două perspective se bat cap în cap. Ori avem un parlament reprezentativ, ori ba. Modul de a împăca lucrurile depinde, cred eu, de nivelul asupra căruia ne concentrăm atenția. În lipsa unor definiri concrete, marea majoritate a celor ce se prezintă la vot la parlamentare aleg „nori”. Ce vreau să spun cu asta? Elemente de identitate personală și socială, reacții la subiectele zilei, găselnițe inspirate în domeniul publicitar / al împachetării ofertei electorale, zvonuri, antipatii față de unele partide sau altele („nu îi vreau la guvernare pe X, deci votez oponentul lor cel mai evident”) compun un întreg nebulos. Realitatea guvernării este însă foarte concretă sau precisă. De aceea, simultan, compoziția actuală a parlamentului ne spune foarte multe despre România și în același timp destul de puține despre viitorul său. Raportarea la opoziție este, în context, foarte importantă. La guvernare fiind, intuiești ce poți face și ce nu studiind ce dorește opoziția – ei au obținut mai puține voturi ca tine (PNL+USRPLUS>PSD), deci ce au propus ei nu e rentabil electoral, nu e „popular”, nu are priză la oameni.

Guvernarea actuală are, din acest punct de vedere, un dezavantaj. E lesne de înțeles că PSD s-ar opune la orice măsuri de austeritate – precum e lesne de înțeles că actuala coaliție ar încerca să le evite. Altfel, datorită incertitudinilor privind identitatea actuală a PSD, terenul este liber. Vocile relevante din anii trecuți s-au scufundat cu PER sau au fost marginalizate. Nu există încă, în mod concret, o viziune, un plan sau un set de valori care să reprezinte „fortăreața PSD”, elementul fundamental al activității sale politice. Partidul fiind în reconstrucție sau cel puțin într-un con al ezitării, nu există decât PSD-uri ale trecutului la care să te poți referenția. A susținut oare PSD ceva anume în campania electorală, în afară de „Noi suntem PSD”? Nu-mi vine nimic în minte. Acest aspect adaugă încă un strat de neclaritate mandatului majorității actuale.