Barbu Mateescu: ”USRPLUS: observații strategice post-fuziune” (OPINIE)
Când ești un partid care reprezintă o clasă socio-economică, știi că orice erori ai face există o trambulină calmă care să te protejeze. Atâta timp cât în Transilvania a fost relevantă demografic o generație de oameni încărcați de regimul comunist cu antipatii naționaliste, PUNR a trăit și Funar a câștigat mandate. Prin contrast, PNȚ-CD a ajuns să nu mai reprezinte pe nimeni și a dispărut.
Din acest punct de vedere, USRPLUS are cea mai simplă direcție dintre toate formațiunile politice din România. Evoluția sa este dictată de evoluții economice, sociale și educaționale pe care nu le controlează. Este partidul care reunește două fluvii de energii, emoții și resurse umane ce nu existau acum douăzeci de ani, și care acum zece ani abia începeau să curgă. Primul este societatea post-industrială; al doilea este know-how-ul românilor care știu în detaliu, din interior, mecanismele Uniunii Europene. Nu toți membrii și nu toți votanții pot fi incluși în aceste fluvii. Astfel, aș putea spune că în fluvii curg râuri majore și relevante: o politică de resurse umane a PNL și PDL inadecvată la capacitățile în creștere ale societății, politică rezumată la o clonare imperfectă a PSD; complicitățile dintre PNL și PSD din județele Vechiului Regat; lideri politici neatrăgători în partidele principale, necarismatici și deloc interesați de a forma echipe dinamice; corupție; absența din țara noastră a unui partid de centru-stânga în planul valorilor sociale; bula BOR, o instituție prea mult timp supraevaluată de politicieni; un stat nereformat (impulsionarea DNA nu a redus la dispariția faimosului dosar cu șină; zece ani de mandate Băsescu au lăsat relația dintre bugetar și cetățean în aceleași coordonate ca la început sau ca în 1890; ștampila a fost eliminată de un guvern… PSD).
Ce s-a întâmplat concret până acum? Alianța dintre USR și PLUS a fost prezentă la startul a două alegeri, obținând în medie 18,5% din voturi – o valoare extrem de apropiată de cea din sondajele de opinie pentru parlamentarele ce urmează. Ce înseamnă 18,5%? Semnificativ mai puțin decât media istorică a PSD sau PDL. În același timp, Partidul România Mare a obținut o singură dată mai mult de atât. PMP și ALDE, proiectele de suflet ale liderilor Alianța DA de acum foarte mult timp, sunt la o treime din această cotă. Titanii sacri ai studiourilor de televiziune, politicienii despre care se spune că au definit scena politică românească în ultimii treizeci de ani, se pleacă în fața USRPLUS (Vadim din iad, ceilalți încă printre noi), nici măcar sperând să îi ajungă la genunchi. Dar în fața USRPLUS se află, pe termen scurt, alegerile locale. Este cel mai dur test pentru acest vector politic. Este singurul scrutin prin care – cu excepția membrilor din București – USR nu a trecut încă. Este cel care se bazează cel mai puțin pe brand-ul național al formațiunii și în cea mai mare măsură pe reputația și energia membrilor. O parte importantă a electoratului USRPLUS – studenții și chiriașii la început de carieră profesională ce locuiesc în orașele mari – nu vor fi disponibili. Acest lucru va fi balansat într-o oarecare măsură de migrațiile dintre PSD spre PNL – nici primul, și nici ultimul din cadourile făcute USRPLUS de căte destin. PNL a câștigat o sută de mii de voturi (100 de primari înmulțit cu o mie voturi fiecare) dar a confirmat narațiunea USRPLUS, de forță diferită de cele principale. Iar nimic nu este mai important în comunicarea politică decât ca narațiunea ta să fie confirmată în ochii votanților de către ceilalți.
Alegerile locale expun de asemenea singura slăbiciune majoră a USR, și anume o propensitate spre a revărsa energii politice către interior. Alocarea unei cantități considerabile de atenție unor aspecte precum destinul politic al fondatorului USR sau relaționarea cu conducerea actuală a gâtuit comunicarea cu publicul. În plus, anul 2019 a fost definit de campanii dificile, experiențe noi și extenuante pentru fiecare membru. Rezultatul este că în vederea alegerilor din septembrie, cu prea puține excepții, se gâfâie, încercându-se recuperarea timpului pierdut în relaționarea cu comunități locale. De văzut dacă partidul s-a maturizat, adică dacă o asemenea risipă neproductivă de energie poate exista și în viitor, pe subiecte precum unificarea dintre USR și PLUS.
Să privim deci pe termen mediu și lung. Exceptând situații ieșite de comun, urmează o guvernare în care USRPLUS va fi vioara a doua. Dar viziunea descrisă la începutul articolului, conform căreia USRPLUS va avea un destin socio-demografic impus, are o atractivitate limitată. Dacă evoluțiile post-industriale încetinesc? Sistemul românesc de învățământ este croit să le încetinească, pregătind oameni ideali pentru societatea comunistă a anilor ’60; din fericire, a fost mult prea ineficient (unele toxine sunt slabe; nu tot ce e rău reușește să te ucidă). Dacă intervine un aspect sau altul care să reducă spre zero creșterea publicului natural al USRPLUS? În plus, cât de atractiv este oare să mobilizezi și să remobilizezi un public finit?
Întrebările de mai sus se continuă cu altele, de natură mai creativă. Cum ajungi la 30%? Ce spațiu din societate este ne-explorat și poate fi atras? Cum? Cu ce mesaje? Cu un lider? Cu organizații solide? Speculând teme punctuale? Cu ce sacrificii?
Voi urmări cu interes raportarea USRPLUS la prezidențialele din 2024, ce se vor suprapune cu alegerile parlamentare și care vor avea deci un impact semnificativ pentru ani și ani. În 2019, candidatul USRPLUS a ratat intrarea în turul doi. Circumstanțele lui 2024 sunt mult mai prietenoase. PNL n-are un candidat evident. PSD nici atât, scorul său urmând în plus a fi zgâlțâit de către Ponta. PMP și ALDE au șanse mari să rămână marginale sau să-și găsească formule marginale de supraviețuire. Nu este exclus să ne pomenim cu patru candidați (reprezentând, în ordine alfabetică, PNL, Pro România, PSD și USRPLUS), fiecare cu 20-25% din intențiile de vot ale populației. Cum parlamentarele au loc simultan, în linii mari ne-am putea aștepta ca ierarhia să se mențină și la alegerile pentru legislativ. În această paradigmă, guvernarea post-2024 ar fi rezultatul alierii a două forțe politice în parlament. Diferența față de perioada 2020-2024 este că, dacă USRPLUS nu propune o candidatură neperformantă pentru Cotroceni, ar juca de la egal la egal cu următorii săi parteneri de guvernare.
Barbu Mateescu este sociolog. A absolvit cursurile University of Pennsylvania (studii de lungă durată) specializându-se în sociologia politică.