Bibi’s again back in business. Revenirea la putere a lui Netanyahu în Israel și posibila ei influență asupra războiului din Ucraina

Furați de consecințele imediate ale războiului din Ucraina, am uitat de schimbările politice din alte părți ale lumii. Or, asemenea schimbări ar putea conta mult în balanța conflictului de lângă noi. Recentul scrutin legislativ din Israel e un astfel de eveniment. Bibi Netanyahu se întoarce în forță.

La o privire superficială, asistăm doar o schimbare a macazului politic în Israel și atât. Victoria lui Netanyahu în recentele  alegeri poate părea doar  revenirea în forță pe scena politică israeliană a unuia dintre cei mai longevivi prim-miniștri din istoria țării. A fost premier între 2009 și  2021, plus un mandat și între 1996 și 1999. Acum, va fi probabil din nou prim-ministru. Chiar și adversarii săi politici recunosc că nu mai există niciun politician cu abilitățile politice, carisma și experiența lui Benjamin Netanyahu. Dar, rezultatul alegerilor din Israel nu trebuie citit doar ca o revanșă a acestuia în politica internă în fața adversarilor săi politici.

Cine consideră  că preluarea puterii în Israel de către dreapta conservatoare a lui Bibi Netanyahu este doar o chestiune locală, care îi privește doar pe israelieni, se înșală. Revenirea în forță a Likud-ului la guvernare ar putea avea și altfel de consecințe. Atât în politica externă, cât și în cea de securitate. O astfel de nouă agendă de  securitate ar putea fi una mai îndrăzneață. Acest lucru ar înseamnă o abordare mai directă a Israelului în relațiile cu Statele Unite, cu Uniunea Europeană, dar și redefinirea unei poziții mai pregnante a Israelului față de tragedia zilnică a ucrainenilor atacați de ruși cu drone iraniene.

Președintele american Joe Biden nu are o relație prea bună cu Netanyahu. Când a vizitat Ierusalimul în 2010, în calitatea sa de vicepreședinte al administrației Obama, Biden a fost practic ignorat. Guvernul condus de Netanyahu, în pofida sugestiilor Washingtonului, a continuat planul de extindere a locuințelor evreiești în Ierusalimul de Est. Biden a susținut guvernul de stânga a lui Yair Lapid, pentru a nu-i permite lui Bibi Netanyahu să revină în politica mare israeliană. Cu alte cuvine, a făcut tot posibilul să îi pună tălpi. Bibi a câștigat la el acasă, iar Biden trebuie acum să accepte noua realitate politică din Israel. Demararea colaborării militare dintre Iran și Rusia ar putea să îi apropie pe Biden și pe Netanyahu. Nu pe baza vreunei simpatii personale a unuia față de celălalt, ci din necesitate.

Odată cu decizia Iranului de a se implica în războiul din Ucraina, prin ajutorul militar acordat armatei ruse, s-a declanșat alarma strategică: nu doar în Israelului, ci și la Casa Albă. Pericolul unei axe Iran – Rusia este prea mare. Analistul israelian, Ely Karmon, într-un interviu în exclusivitate pentru Gândul, o spunea foarte clar: ”Această nouă alianță care se reconfigurează între Rusia și Iran amenință în mod evident securitatea Occidentului și interesele militare americane și ale NATO în Ucraina, dar și pe cele europene la nivel regional”.

Atitudinea politică de la Ierusalim, în timpul guvernării de stânga, era una prudentă.  Nu a existat o poziție tranșantă față de riscul generat de această nouă colaborare militară ruso-israeliană. Este ceea ce l-a determinat pe șeful diplomației ucrainene, Dmytro Kuleba, să declare sarcastic: ”Dacă cineva din elita politică israeliană crede că cu cât ești mai drăguț cu Rusia, cu atât Rusia te va trata mai bine, se înșală amarnic”.

Guvernul Lapid s-a priceput mai bine la economie, mai puțin la complicatele ecuații strategice regionale și globale. Israelul are acum a doua cea mai scăzută rată a inflației din grupul statelor membre OCDE și o creștere economică semnificativă. Unii se tem că viziunea economică a unui nou guvern condus de Benjamin Netanyahu e una problematică. Bibi a promis subvenții de stat mai multor sectoare din economie și înghețarea ratei dobânzilor bancare. Cu ce consecințe, se va vedea mai târziu.

Dar, în ceea ce privește problemele de securitate ale Israelului, în mod sigur, Netanyahu se pricepe mai bine. El a fost cel care a avertizat constant Washingtonul și Bruxelles-ul că ambele dau dovadă de naivitate negociind un acord nuclear cu regimul islamic de la Teheran. Netanyahu a fost cel care a reușit să calce un tabu politic israelian care interzicea cândva orice înțelegere cu Arabia Saudită sau alte state arabe conservatoare. Politicianul israelian a încheiat patru acorduri diplomatice cu aceste state, coalizându-le împotriva pericolului militar iranian.

Unii au afirmat că nici Netanyahu nu va fi mai categoric în fața agresiunii Rusiei în Ucraina, dat fiind o bună relație de prietenie diplomatică existentă între el și Putin. Adversarii politici ai lui Netanyahu amintesc că liderul israelian era obișnuit în urmă cu câțiva ani să aibă frecvent convorbiri telefonice cu liderul de la Kremlin. Sau că Putin, în semn de prietenie, i-a făcut cadou premierului israelian manuscrisul original ”Istoria Războiului Iudeilor Împotriva Romanilor”, de Flavius Josephus, istoric evreu din primul secol, care a consemnat primul război între evrei și Imperiul Roman (anii 66–70) și marea revoltă a evreilor contra cotropirii romane în Iudeea.

În pofida acestor gesturi de amiciție diplomatică interesată, realitatea stă cu totul altfel. Nu din admirație neștirbită față de Putin avea convorbiri frecvente Netanyahu cu Kremlinul în timpul războiului din Siria. Bibi voia să se asigure că rușii nu îi vor susține pe iranieni, atunci când Israelul urma să bombardeze bazele militare iraniene și cele ale milițiilor șiite libaneze Hezbollah din Siria. Toate acestea baze militare se grupaseră la frontiera cu Israelul și amenințau statul evreu cu lansarea de rachete.

În plină campanie electorală, tonul lui Bibi Netanyahu față de Rusia a devenit mai categoric. I-a cerut lui Putin să înceteze agresiunea asupra Ucrainei. A declarat la CNN că Israelul consideră inacceptabil ca Iranul – un stat terorist – să furnizeze arme cu care Rusia să asasineze civili ucraineni.

Întrebat de un jurnalist de la un post de televiziune american ce părere are că Arabia Saudită, aliat strategic al Israelului, a făcut înțelegeri cu Rusia ca să reducă producția de petrol și astfel a lovit în interesele occidentale, Netanyahu a dat un răspuns aproape rabinic. A spus că, dacă administrația Biden și Uniunea Europeană vor refuza acordul nuclear cu Iranul, alte state arabe se vor coaliza cu ele, atât împotriva Iranului, cât și împotriva Rusiei.

Pericolul iranian și colaborarea militară a Teheranului cu regimul lui Putin ar putea să schimbe și percepția lui Netanyahu față de liderul rus. Dacă iranienii au îndrăznit să se implice, de partea rușilor, în războiul din Ucraina, s-ar putea să asistăm la un răspuns strategic israelian pe măsură în timpul guvernării lui Benjamin Netanyahu. Această configurare a unei noi axe de cooperare militară Teheran – Moscova s-ar putea să îl apropie mai mult pe președintele american Joe Biden de Netanyahu, iar Bibi ar putea uita foarte repede de politețurile și simpatiile sale calculate față de criminalul de la Kremlin.