Câte ”linii roșii” va mai trasa Vladimir Putin?

Sintagma ”cea mai bună apărare este atacul” a devenit un laitmotiv, fiind folosită atemporal, în diferite situații, dar cu atât mai mult atunci când este vorba despre mutări pe tabla geostrategică a lumii.

Vladimir Putin, unul dintre liderii carismatici care s-au îndrăgostit de această expresie – conștient că lumea, așa cum o știa, așa cum o știam cu toții, se află într-o continuă schimbare – este, la rândul său, un simplu om. Are regrete, deziluzii și dorințe personale, ține până în măduva oaselor la ”Maica Rusia” și, poate tocmai din această cauză, demonstrează – cu o consecvență indubitabilă – un subiectivism á la Kremlin care nici măcar nu mai surprinde pe cineva.

Președintele Rusiei, dincolo de eticheta de ”Țar” pe care, deși nu o declară, o apreciază la justa ei valoare cu conotații istorice mângâietoare, poate fi considerat un personaj aproape shakespearian, celebra întrebare ”A fi sau a nu fi?” devenind, pentru el, una covârșitoare. Din toate punctele de vedere.

În ceea ce privește certitudinile, Putin, la 68 de ani, este considerat de multe rusoaice cel mai atrăgător bărbat al țării, și-a asigurat funcția supremă în stat până prin 2036 (atunci când va avea venerabila vârstă de 84 de ani), dacă nu cumva – între timp – se va decide să pluseze, știe că gazul rusesc încă ”face legea”, organizează ”jocuri de-a războiul” alături de state-partenere, chiar în pragul NATO (contraatacând și spunând că, de fapt, NATO a venit în pragul Rusiei) și se relaxează în Siberia. Ultimele imagini au făcut, din nou, înconjurul planetei, Putin fiind fotografiat în timp ce se plimba prin decor, prindea un pește cu lanseta și scruta orizontul cu ajutorul unui binoclu, având o atitudine relaxată care ar putea fi menită să adoarmă vigilența adversarilor, deși întreaga planetă s-a obișnuit cu un președinte rus care joacă hochei, înoată în ape aproape înghețate, conduce mașini militare sau face judo.

Dacă aducem în discuție incertitudinile, Vladimir Putin pare să le fi eliminat, demult, de pe agenda sa de lucru. Rămâne ferm convins că Occidentul vrea să-i sufle de sub nas ”sateliții” – vezi Ucraina sau Moldova, acolo unde Maia Sandu insistă că Rusia trebuie să-și retragă trupele și armamentul de pe teritoriul republicii – și acționează în consecință. Deocamdată, punând carioca pe hartă și trasând deja celebrele sale ”linii roșii”.

Vladimir Putin poate ”baleta” între două citate celebre din marele Dostoievski. Primul dintre ele ar fi următorul – ”Secretul vieţilor noastre nu înseamnă numai să trăim, ci şi să ştim pentru ce trăim”. Al doilea este legat, în ultimă instanță, tot de viață și de interacțiunea noastră cu ea, nu numai la nivel biologic – ”A trăi este o adevărată aventură”.

Și astfel, mutând ”aventura” în realitatea imediată, Vladimir Putin trasează cu frenezie aceste ”linii roșii” care sunt destinate a fi nu doar o formă de protecție a fostei URSS (extrapolând), ci și asigurarea permanentă a unei protecții personale, dincolo de gărzile Kremlinului prezente 24/24 la datorie.

Noua ”jucărie” a lui Vladimir Putin este NATO. Evident, pare o exagerare, pare o minimalizare a Alianței Nord-Atlantice și o prea-mărire a liderului rus. Nicidecum. Vladimir Putin se ”folosește” de NATO pentru a le transmite rușilor că viața-i tristă, iar la porți bate dușmanul.

”Maica Rusie”, acolo unde viața de zi cu zi, pentru rusul de rând, este din ce în ce mai dură, unde sondajele de opinie arată, explicit, că nemulțumirea populară se află pe un trend ascendent, care are puseuri de tensiune sau creșteri ale glicemiei, nu poate fi abandonată pe un virtual pat de spital, lipsită de îngrijire și condamnată la nefericire. ”Maica Rusie”, orgolioasă prin însăși imensitatea ei, trebuie mângâiată, permanent, și asigurată că dincolo de granițe – cu precădere în partea de vest – există doar adversari, nu parteneri de dialog.

Mulți analiști politici, de-a lungul timpului, au considerat că Vladimir Putin este doar un speculant, e drept unul cu un feeling deosebit, cu apetit crescut pentru jocul la cacealma, abil și chiar scânteietor în discuțiile cu alți lideri ai lumii.

Cu tot respectul pentru respectivii analiști, Vladimir Putin nu poate fi minimalizat, nici măcar în glumă. El desenează constant, cu roșu, cu negru sau cu o altă culoare, pe harta lumii, ca și cum ar avea în mână bagheta unui dirijor atins de geniu. Este când scenarist, când ”tătuc” al unei nații care, da, avea nevoie de un astfel de lider, în contrapartidă cu vreun exaltat care să apese butonul nuclear, și desenează mult iubitele sale ”linii roșii” peste care NATO ar vrea cu tot dinadinsul să treacă.

Bineînțeles, în tot acest ”război al declarațiilor” interminabile, există și așa-numiți ”pioni de sacrificiu”. Unul dintre ei este președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, cel care pare a fi devenit, în ultima perioadă, un vârf multiplicat al tuturor săgeților trimise, constant, de pe meterezele Kremlinului. Întâlnirile dintre Lukașenko și Putin se transformă, instantaneu, într-un ”manifest” destinat Occidentului, într-o amenințare voalată (”Voi faceți ce vreți, dar nici noi nu stăm cu mâinile în sân și cu blindatele în cazărmi”), într-o luare de poziție ”îmbățoșată”.

Ultima astfel de luare de poziție survine după ce SUA au fost acuzate, în mod direct, că și-ar fi intensificat ”mișcările provocatoare”, alături de NATO, în Ucraina. E vorba de înființarea unor centre de pregătire considerate de ruși și bieloruși ”baze militare”, iar Putin a reacționat, rapid, declarând că Alianța Nord-Atlantică a încălcat o ”linie roșie”.

Rusia și Belarus, prin cei doi președinți, au convenit să răspundă fără menajamente unor astfel de imixtiuni care ”sporesc tensiunea în zonă”. Firește, extinderea infrastructurii NATO nu poate fi pe placul Moscovei, reciproca fiind, de asemenea, valabilă. Putin și Lukașenko nu au transmis, însă, și care sunt măsurile pe care le vor lua pentru a contracara ”influența NATO” într-o zonă considerată ”tampon” și care vor fi, de altfel, primele mutări ale unui nou scenariu. Dar este bine să se știe că se va acționa în funcție de fiecare ”provocare”, mai mult sau mai puțin interpretabilă.

Desfășurarea ”evenimentelor” este aceeași. De fiecare dată. Vladimir Putin ridică sprâncenele și pune mâna pe cariocă. La un moment dat, întreaga Rusie va fi înconjurată cu o dungă roșie, acesta fiind nu numai un semn că ”Țarul” are talent la desen, ci și că – în ultimă instanță – va prefera o izolare anti-Occident și pro-Orient care să le transmită rușilor că ”Maica Rusie” stă pe propriile picioare și nu are nevoie de nimeni. Iar aceasta este o idee pe care Kremlinul a îmbrățișat-o întotdeauna, chiar dacă istoria a demonstrat că un colos cu picioare de lut se poate trezi în situații cu adevărat dramatice.

Citește și: 

• Vladimir Putin, eseu controversat despre ”unitatea rușilor și a ucrainenilor”: ”Adevărata suveranitate a Ucrainei este posibilă doar în parteneriat cu Rusia”
• Rusia, între jocul de-a războiul cu NATO și alegerile pentru Duma de Stat
• Criza din Afganistan și ”ofensiva” diplomatică a Rusiei. Talibanii sunt ”băieți normali”, iar capitala este ”mai sigură ca înainte”
• ”Osificarea” Kremlinului și insistența lui Vladimir Putin de a prezenta Rusia drept ”o cetate asediată”
• Despre Rusia ”capturată” de Vladimir Putin și retorica anti-Occidentală readusă în prim-plan: ”Este o tranziție către o politică mult mai autoritară. Nu va abandona niciodată puterea”