Ce s-a ales (de noi)
Spuneam, miercurea trecută, că ne auzim luni. Adică azi. Ca să vedem ce s-a ales în duminica Zilei Naţionale, care sunt învingătorii alegerilor parlamentare, către ce orizont ne îndreptăm şi de mâine încolo. De parcă aşa de simplu s-ar vedea destinaţia voturilor noastre şi, mai ales, a gândurilor care le însoţesc. Dar atât de multe s-au întâmplat, de când ne-am scris ultima dată, încât cuvintele se amestecă şi ele, în zborul turbulent către privirile oamenilor.
Ziua Naţională, încărcată cu parade militare şi defilări ale acelora care ar trebui să ne apere, dacă ar veni dezastrul, împodobită apoi cu miros de grătar şi cu vin fiert din târgurile de Crăciun, imnul României, intonat pe voci sau doar la instrumente capabile să spargă gheaţa dintre oameni, un preşedinte al ţării – aşa se spune, că ar fi al ţării – care, la ultima sa apariţie cu această ocazie, a unui 1 Decembrie, a ales, spre deosebire de alţi ani, să se prezinte la Arcul de Triumf fără mănuşi.
Asta pentru că domnul Iohannis, acum câţiva ani, dacă nu chiar anul trecut, venea la parada militară cu mănuşi scumpe pe palme şi dădea mâna exact aşa, cu mănuşile, cu Şeful Statului Major, care accepta, privindu-l în ochi pe preşedinte, stângăcia exprimată cu mâna… dreaptă.
Copii veniţi la defilare, curioși, buni, ca să vadă, să audă, să înţeleagă. Şi mii de oameni cărora nu le mai ardea nici măcar de fasolea cu ciolan pentru că aşteptau să ajungă acasă, ca să poată vota pentru viitorul Parlament al României, din care atât de puţine se mai înţelege, pe măsură ce trec anii şi se zdorbesc şi ultimele urme de logică din fapte şi din idei.
O mare prezenţă la vot, spun cu toţii. Peste 50% din cei înscriși pe liste au votat la acest tur de scrutin. E mult? Înseamnă că partidul care se spune că ar fi câștigat alegerile, cu 20 și ceva la sută, de fapt a câștigat cu 10%, pentru că aproape jumătate din populație nu se duce să pună ștampila acolo unde consideră că e mai bine să o așeze. Sigur că dintre aceștia mulți sunt bătrâni care nu se pot deplasa. Sau tineri care nu știu cât de important și greu de câștigat e dreptul la opinie.
Dar când și cine să îi mai aduce pe cei mici și în acest spirit? Ne bucurăm dacă avem adolescenți care știu să scrie corect și nu doar cu prescurtări de neînțeles, zâmbim mulțumiți dacă ai noștri, aproape tineri, aleg să nu-și distrugă sănătatea cu substanțe interzise sau doar periculoase. Cine să mai educe copiii pentru vot?
În fine, atâtea s-au întâmplat, exact așa cum vă spuneam… Și din colțul meu de lume, politica se vede la fel cum s-a văzut totdeauna: în întuneric. Fără nicio lumină pe acei puțini, desigur, care chiar intră în joc pentru a face bine pentru popor, pentru a aduce mai mult în casele românilor, pentru a coborî prețurile la un nivel la care să existe coerență între venituri și cheltuieli.
Despre Ziua Națională, ce ar mai fi de zis? Trece pe lângă noi, ca nația însăși, fără să ne afecteze: nici nu ne schimbă, nici nu ne ia nimic, nici nu ne ajută, real, să fim mai puternici.
Starea rămâne aceeași. Multă revoltă pe străzi, în taxiuri, în presă. Dar totdeauna prea puține argumente.
Citește și: