Cine oprește bestia de la Kremlin și monstruoasa lui crimă împotriva umanității?

Ceea ce se petrece în Ucraina chiar asta este, crimă împotriva umanității. Chiar dacă Putin și oligarhii care îl susțin – în visul lui de Mascul Alpha care vrea să domine peste teritorii suverane ce nu-i aparțin și vrea să refacă Balșoi Russia – mizează pe victorie, liderul de la Moscova va încasa două pierderi uriașe, incomensurabile. La care nu s-a gândit sau poate s-a gândit și puțin îi pasă acum, dar ceva mai târziu acestei pierderi îi vor provoca daune sufletești de nevindecat.

Prima pierdere. Poporul rus nu îi va ierta aceste crime. Poporul rus se trezește din hipnoză. Încet, dar sigur. Iar ura propriului popor înseamnă, pentru un dictator, sfârșitul. Mai devreme sau mai târziu. Un maniac care conduce o țară și, prin minciuni perverse învățate la școala KGB-istă, ordonă execuția oamenilor de același sânge, cu aceleași rădăcini istorice și vorbind aceeași limbă, își semnează singur condamnarea la moarte.

A doua pierdere e și mai profundă. Creștinul ortodox Vladimir Putin nu se gândește deloc la Judecata de Apoi. Pentru el, partea materială – putere, avuție, teritorii și plăceri personale – este mai importantă decât Sfânta Scriptură și Cuvântul Domnului. Și, de aceea, cred și sper că, pe vecie, Putin va pierde un loc în Rai, căci porțile Raiului sunt ferecate pentru cei ce săvârșesc atrocități precum cele care au loc, în aceste zile, în Ucraina.

Imaginile cu mii de ucraineni care au venit, mare parte dintre ei, la granița României frâng inimi și ne rănesc și pe noi, cei care asistăm la acest exod al poporului vecin către orice zonă de siguranță. Din calea morții, continuă să fugă spre noi bătrânii, pentru că tinerii și bărbații în putere au rămas să lupte cu invadatorul. Fug mame disperate și copii care nu înțeleg pericolul în toată dimensiunea lui, nu știu ce e războiul și bine ar fi fost nici să nu fi știut vreodată.

Tabloul acesta cu prunci lipiți de pieptul mamelor desfigurate de panică, cu copilași târând geamantane mici, cu câteva hăinuțe și două-trei jucării, care au făcut foamea, au îndurat frigul și au ajuns la frontiera noastră întăriți de instinctul de conservare, de dorința de a trăi, de a scăpa de măcelul bombardamentelor rusești, va rămâne în memoria tuturor. Nimeni nu va uita.

Românii s-a purtat exemplar. I-am primit cu brațele deschise. A fost o mobilizare generală fără precedent. A fost dovada că pandemia nu a reușit să distrugă omenia și că, acolo unde e Iubire, este Dumnezeu. În sticlele cu apă, în pungile cu merinde aduse de convoaie venite din toată țara în punctele frontierei noastre de nord și de est, în gogoșile calde făcute pentru imigranți, în vorba bună și strângerea de mână, în bucuria că putem ajuta pe toți cei care azi, acum, nu mai au casă, masă, familii întregite, ci doar lacrimi amare și speranțele ciuruite de gloanțele armatei unui nebun. În toate acestea e Dumnezeu. De care boss-ul Federației Ruse a uitat.

Ce poate face Putin în demența și efervescența câștigului de teritorii? Va juca până la final cu toate armele. În războiul informațional, din spatele frontului deschis, președintele Putin va pune în aplicare toate metodele vechi și noi ale serviciilor secrete, inclusiv infiltrarea de spioni.

Am vorbit cu mai mulți experți militari, cu oameni care au condus corpuri de armate. La această oră, Putin este de neoprit. Iar noi trebuie să fim atenți la cine intră în țară. Cele mai stranii situații trebuie verificate la sânge. Pentru că la graniță se prezintă și persoane care spun că nu au acte deloc și nu-și pot dovedi identitatea. În decembrie 1989, România s-a confruntat cu o astfel de situație.

În luna ianuarie 2022, la 32 de ani după aceste evenimente, Virgil Măgureanu, fostul prim director al SRI, a scăpat adevăruri nespuse într-un dialog cu jurnalistul și istoricul Dan Andronic. El a afirmat că la Timișoara, orașul în care s-a aprins flacăra Revoluției, ”a fost o înscenare externă. Stănculescu mi-a spus că știa din septembrie (n.red. – 1989). Armata s-a purtat atât de incoerent. A fost provocată să tragă la Timișoara. Diversiunea a fost dirijată de factori din afară, dar nu au putut intra și în Armată”.

Și în dosarul Revoluției există mărturii care duc către acest filon al infiltraților din servicii de spionaj, inclusiv cele rusești. Conform altor surse deschise, au fost pornite și recent, în urmă cu vreo doi ani, investigații care aveau la bază suspiciuni de infiltrare rusă în agenții de informații din Belgia. Sigur că mai multe amănunte nu s-au aflat despre concluziile unei astfel de anchete, pentru că orice rezultat de acest gen este Top Secret.

Dând timpul un pic înapoi, încă din 2016 existau la Washington informații privind determinarea Moscovei de a exploata eventualele disensiuni între țările europene, pentru a fi subminat proiectul scutului antirachetă și pentru a se obține anularea sancțiunilor minimale impuse Federației Ruse în urma destabilizării Ucrainei.

Cu alte cuvinte, Rusia s-a concentrat pe jocul din spate, ascuns, subtil, folosindu-și la maximum performerii din sistemele de recrutare, infiltrare, culegere de informații, analiză, diversiune și manipulare. De ce să credem acum că Putin și camarilla lui ucigașă ar fi cu ochii doar pe harta operațiunilor militare și nu ar fi asamblat și dispus în teren și infiltrați care pot, oricând, că destabilizeze țări în care zidul NATO asigură protecție?

Dacă Ucraina ar fi fost acceptată în NATO atunci când a fost refuzată – alături de Georgia, în 2008 -, oare ce s-ar fi întâmplat? Putin afirma atunci că ar fi fost o amenințare directă la securitatea țării lui. Ce ar fi făcut, însă, dictatorul rus dacă Ucraina era primită atunci în NATO? Mai ataca așa cum a făcut acum, transformând teritoriul ucrainean într-un poligon în care ținta umană nu mai are pic de valoare în fața planurilor lui?

Cu siguranță, Putin va rămâne în istorie. Dar nu ca un pacificator, ci ca un cotropitor care, după ce a cumulat frustrări majore în perioada în care, după destrămarea URSS, a fost nevoit să facă taximetrie ca să câștige un ban în plus, și-a desenat în minte un plan al răzbunării în care visează o lume, întreaga lume, la picioarele lui. Sigur, și Stalin a rămas în istorie. Dar, Doamne, cum! Epurările, deportările în Siberia și Asia Centrală și exterminările din acele timpuri nu vor fi uitate niciodată. Și nici iertate vreodată.