Cine vrea să închidă minele României

Pe data de 1 iulie, Garda de mediu din județul Gorj a decis să suspende extinderea exploatării la cea mai mare carieră de lignit din țară, Roșia. Mai pe românește spus, Garda de mediu a dispus suspendarea excavării de cărbune la Roșia, iar singurul lucru care se mai poate face acolo este scoaterea cărbunelui deja excavat.

Căci lignitul de la Roșia se scoate prin exploatări la suprafață, cu excavatoare gigantice. Decizia Gărzii de mediu vine ca urmare a unei hotărâri civile pronunțate de către Tribunalul București pe 17 iunie 2022, în dosarul nr. 18694/3/2020, dosar prin care o asociație de mediu (un ONG) se judecă cu Agenția pentru protecția mediului din Gorj, în vederea anulării autorizației de mediu acordată de autorități exploatării de la Roșia.

Practic, efectul hotărârii primei instanțe este de suspendare a extinderii carierei până la judecarea definitivă a fondului. Așadar, 252 de hectare cu lignit nu mai pot fi decopertate și excavate, ceea ce va provoca o lipsă majoră de materie primă pentru centrala de la Rovinari (în mod greșit, în presă, a apărut ideea că centrala de la Ișalnița va fi afectată).

EXTERNE Ciclonul CHIDO a lovit Mayotte, pe coasta Africii. Ce s-a întâmplat cu cei 9 români aflați pe insulă

13:30

EXTERNE Emoție. Haos. Solidaritate. Presa din Germania laudă EROISMUL salvatorilor, după atacul de la târg. Trei cuvinte SALVATOARE, scrise pe fața victimelor

13:27

În aceste condiții, minerii din Gorj și energeticienii de la Rovinari așteaptă acum cu sufletul la gură decizia Curții de Apel București, care va permite mineritul la Roșia sau îl va interzice pe o perioadă lungă de timp.

Lupta împotriva mineritului gorjean este condusă de către fostul șef al Gărzii de mediu din România, Octavian Berceanu și asociația sa, Bankwatch. Berceanu s-a dus la Roșia în data de 30 iunie 2022, împreună cu un senator USR de Dâmbovița (membru al Comisiei de mediu de la Senat) și a telefonat la 112 pentru a cere oprirea exploatării de la Roșia.

Dacă vă întrebați vreodată cum este distrusă metodic industria României, aflați că guvernul din 2021 l-a avut drept comisar șef al Gărzii de mediu pe acest Berceanu, care reprezenta o asociație care se judeca deja cu altă instituție din același minister (al mediului), în vederea anulării acordului de mediu care permite extinderea carierei de la Roșia! Peste respectivul minister al mediului domnește liniștit de mult timp un udemerist care sfidează, de câte ori poate, Constituția țării care l-a făcut ministru, arborând însemnele ficțiunii numită ”ținutul secuiesc”.

Așadar, în timp ce întreaga Europă se află într-o criză energetică profundă, cu prețurile crescute  de multe ori față de anii trecuți, în contextul războiului din Ucraina, context dublat de politica distructivă de mediu a Uniunii Europene și în timp ce toate statele care dețin rezerve de cărbune au decis să extindă mineritul și ponderea electricității produsă din cărbune, România este pusă la zid și îngenuncheată de către o asociație condusă de un fost demnitar al guvernului. Adică suntem condamnați la frig și foame de către unul care a fost demnitar al țării pe care vrea s-o sărăcească. Și nimănui din conducerea statului nu i se pare grav acest lucru!

Dar până la urmă de unde vine atâta încrâncenare împotriva mineritului românesc? Avem noi atâtea mine încât să speriem Europa și să-i afectăm cerul senin?

Consumul de lignit al întregii Uniunii Europene a fost de 277 de milioane de tone în anul 2021. Aproape jumătate din acest consum i-a aparținut Germaniei (46% mai precis), urmată de Polonia, cu 19%, Cehia cu 11%, Bulgaria cu 10% și abia pe locul al cincilea România, cu 5% din consumul continental, adică mai puțin de 14 milioane de tone.

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Coal_production_and_consumption_statistics#Consumption_and_production_of_hard_coal

Cât privește consumul de huilă/antracit, România nici măcar nu se află printre marii consumatori din Uniune:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Coal_production_and_consumption_statistics#Consumption_and_production_of_hard_coal

41% din consumul de huilăt/antracit al Europei aparține Poloniei și 23% Germaniei. Apoi vin Franța, Olanda, Italia și Cehia fiecare cu ponderi între 3 și 6% din consumul continental. Practic, țara noastră nici nu contează la acest capitol, mai ales acum când guvernul a închis centrala electrică de la Mintia, cel mai mare consumator intern de până la închidere.

Iar ponderea noastră mică în consumul carbonifer al Europei se vede și în ponderea poluării de la noi: suntem al cincilea cel mai mic poluator din UE, în termeni de emisii de gaze poluante/locuitor, cu doar 5,7 tone/locuitor:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/t2020_rd300/default/table

Păi Polonia emite 10 tone/locuitor de gaze cu efect de seră, Germania 9,3 tone/locuitor, Finlanda 8,9 tone/locuitor și voi vă luptați cu România? Nu cumva se aplică zicala: „Dacă și-au găsit prostul…”? Avem, se pare, un regim politic care tace și înghite orice mizerie menită să mai distrugă câte ceva din economia națională.

Până la urmă, de unde atâta furie împotriva cărbunelui românesc? De ce s-au pus în mișcare atâtea rotițe din angrenajul european împotriva bazinului minier din Gorj și împotriva energeticii noastre pe cărbune?

Păi dacă chiar vrem un răspuns ar trebui să observăm cine a inițiat, cel puțin formal, oprirea dezvoltării celei mai mari cariere de lignit din țară, cea de la Roșia. Inițiatorul acțiunii judecătorești de suspendare (dar care face parte dintr-un proces în care se cere chiar oprirea exploatării de la Roșia) este o organizație neguvernamentală numită Bankwatch.

”Follow the money”, ar zice americanii. Adică hai să vedem cine finanțează acest ONG pe nume Bankwatch:

Sursa: https://bankwatch.org/wp-content/uploads/2021/08/BNW_report-final-Web.pdf

Mai pe românește, donatorii cei mai importanți ai fundației care a suspendat dezvoltarea carierei Roșia sunt următorii:

• DG Environment, adică unul din „ministerele” Comisiei Europene, cel de mediu mai precis, cu peste o cincime din fonduri
• Fundația Europeană pentru Climă, tot cu aproximativ o cincime din bani
• Agenția Suedeză pentru Dezvoltare Internațională, o instituție a statului suedez, tot cu o cincime din fonduri
• Ministerul german al mediului, cu o șesime din fonduri
• DG Development, un alt „minister” al Comisiei Europene, cel pentru dezvoltare de această dată, cu un procentaj de vreo 8% din fonduri.

Cu alte cuvinte, Comisia Europeană alocă fundației Bankwatch nici mai mult nici mai puțin decât 30% din necesarul anual de finanțare, statul suedez încă 21%, iar cel german 16%. Cam 6 din 10 euro cu care se finanțează Bankwatch aparțin Comisiei Europene plus statelor naționale Germania și Suedia.

Iar printre sponsorii Fundației Europene pentru Climă regăsim nume la fel de interesante precum Ikea Foundation (mare cumpărător și vânzător de mobilă pe la noi) și Rockefeller Brothers Fund (sursa – AICI).

Asociația Bankwatch se luptă cu îndârjire împotriva tuturor proiectelor energetice din Europa săracă: de la hidrocentrala Komarnica din Muntenegru, la termocentrala de la Kostolac din Serbia și la minele de aur armene de la Amulsar. Mai mult, Bankwatch are un proiect special de luptă împotriva combustibililor fosili, pe care îi numesc (peiorativ, în limbajul lor)„noul cărbune”. Mai simplu spus, Uniunea Europeană a ajuns să finanțeze ONG-uri care luptă împotriva energeticii europene bazată pe gaze și pe cărbune. Adică exact împotriva principalului motor al dezvoltării industriei europene din ultima sută de ani. Oare nu înseamnă această luptă sărăcirea europenilor și distrugerea competitivității propriei industrii?

Pentru o informare completă, să menționăm că lituanianul Virginijus Sinkevičius este comisarul european pentru mediu, adică el conduce organismul care finanțează organizația preocupată de închiderea minelor românești. Iar comisarul pentru dezvoltare este finlandeza Jutta Urpilainen.

Ce i-o fi împins pe funcționarii europeni să finanțeze o asociație ostilă mineritului tocmai în această perioadă nu vom afla practic niciodată, dar putem să înțelegem măcar de unde ne vine o importantă parte a crizei energetice actuale. Căci cărbunele de la Roșia, oameni buni, hrănește centrala electrică de la Rovinari, cea care ar trebui să poată funcționa până în 2030, conform angajamentelor regimului Klaus Iohannis. Iar dacă centrala de la Rovinari nu va găsi suficient cărbune în Gorj va trebui să îl importe, desigur.

Nicio problemă, vor spune seninii comisari europeni din Finlanda și Lituania, abia așteaptă australienii, americanii, polonezii sau germanii să vă vândă cărbune!  Ar fi o mică problemă, totuși, care vine din faptul că, tot închizând fabrici și mine de cărbune și centrale electrice, România a ajuns cu deficitul comerțului de bunuri la peste 12 miliarde de euro, doar pe primele cinci luni ale anului, îndreptându-se glorios spre un deficit comercial anual de peste 30 de miliarde de euro, record european absolut!

Între timp, guvernul lui Klaus Iohannis și al lui Virgil Popescu ne dă din nou cu tifla: centrala de la Iernut, singura investiție energetică nouă care ar putea să înceapă să producă și-a mutat termenul de finalizare la finalul anului viitor (sursa: AICI).

Să vă mai aduc aminte un episod important: tot o instanță judecătorească a suspendat și finalizarea hidrocentralelor de pe Jiu. Cine se judeca atunci cu Hidroelectrica și cu statul român? Tot Bankwatch, alături de fundația comunității germane de la noi, asociația Neuer Weg. Ca o mică paranteză, Neuer Weg este, adică, o fundație înființată în comunitatea care l-a dat țării pe actualul președinte, mama și tata tuturor guvernelor de vreo 7 ani încoace.

Să mai reținem și faptul că, drept mulțumire pentru ce a făcut Bankwatch împotriva României, Berceanu a fost numit repede-repede șeful Gărzii de mediu în guvernul Cîțu…

Iar toți acei politicieni care tac complice când țara este practic oprită să se dezvolte, toți acei politicieni care s-au făcut că nu văd că tot aceleași asociații au oprit și punerea în funcțiune a hidrocentralelor de pe Jiu, toți cei care au tăcut și înghițit oprirea construcției de autostrăzi pentru a proteja traseele gândacilor , toți aceștia se bucură din plin de binefacerile statutului lor special, de la salarii uriașe până la pensii speciale. Și poporul se uită respuctuos la ei, ca la niște veritabili părinți ai națiunii. Numai că nimeni nu mai crede în viitorul acestei țării: tinerii au hotărâr să emigreze, iar cei rămași nu mai votează. Oricum e clar că, indiferent cine guvernează, nimeni nu este interesat să mai producem ceva aici.

Citește și:

• În ce secol se află economia României?
• De ce cad podurile, Mitică?
• Cel mai influent om din România este președintele. Președintele OMV, desigur
• Din nefericire, oamenii contează cel mai puțin în această țară
• Sigur trebuie crescute impozitele? Trebuie musai introdus impozitul progresiv?

Autor

Petrișor Peiu

Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar ... vezi toate articolele