Cum a reușit guvernul să pună bețe în roate unei afaceri care mergea excelent
Ion și Gheorghe sunt vecini. Ion lucrează la o fabrică de mezeluri, iar Gheorghe la o fabrică de sucuri. Ambii au un salariu de câte 5.000 de lei. De la 1 iunie, din același salariu, Ion îi va aduce soției sale, Maria, 4.050 de lei, în vreme ce Gheorghe îi va duce Floricăi (soția lui) aceiași bani ca și înainte, adică 2.950 de lei. Iată o minunăție înfăptuită de însuși guvernul lui Ion și al lui Gheorghe.
Ei bine, da, același guvern îl are și Ion și îl are și Gheorghe. Numai că Ion îi va duce soției sale cu 1100 de lei mai mult decât îi va duce Gheorghe soției sale. Cum vor putea acești oameni simpli să priceapă finețea politicii românești: la același salariu brut unul să ia ”în mână” cu 1.100 de lei mai mult decât celălalt? Și asta pentru că, undeva acolo sus, unde numai lipitorii de afișe ajung, o minte creață a hotărâr să-i împartă pe lucrătorii din industria alimentară în două: 90% dintre ei se califică să primească facilități fiscale, iar 10% nu. (sursa – AICI) ). Adică, 158.000 de angajați din industria alimentară vor beneficia de următoarele facilități fiscale:
- scutire de impozit pe venitul din salarii -10%
- scutire de CASS – 10%
- reducere a CAS cu 3,75%.
Asta în vreme ce alți 17.000 de angajați din aceiași industrie nu vor beneficia de aceleași facilități. Simplu, cei care lucrează în fabricarea de băuturi (inclusiv apă minerală!!!) au fost excluși de la beneficiile fiscale de mai sus. Și nu au fost excluși de către ministerul (ministrul) agriculturii, ci de către un domn specialist în politică și doar în politică. Nu este, așadar, această decizie bazată pe vreo rațiune tehnică sau economică, ci doar pe umorile unui politician vocal.
Marea performanță pe care a reușit-o politicianul respectiv este că a reușit să îngroape o industrie care mergea. Mergea excelent. Să nu uite respectivul prea-puternic că trăiește într-o țară cu deficit de forță de muncă calificată. Motiv pentru Gherghe să dea fuga să se angajeze și el la aceiași fabrică unde lucrează Ion. Pentru a duce acasă același salariu.
Realitatea este cât se poate de simplă: în condițiile în care doar 13% dintre români consideră că sunt plătiți corespunzător pentru munca lor, unul din 6 angajați români vor să își schimbe angajatorul. Iată ce fenomen deraiant poate să creeze o decizie insuficient gândită: afluxul angajaților dintr-o ramură a unei industrii către alta, distrugând și ceea ce merge bine în această țară. De altfel, Ion și Gheorghe sunt la fel de atenți la salariu ca și John sau Gerhard: 78% dintre români își schimbă locul de muncă datorită /din cauza salariului, cam la fel precum media mondială (72%) – Sursa –AICI.
Oare asta este coeziunea socială pe care și-o dorește România, țară europeană? Asta este dreptatea socială ? sau este o mizerie politică de cea mai joasă speță? Păi să ne judece cititorii.
Printre primele 10 companii din agricultură nu se află niciuna cu cifră de afaceri de peste 1 miliard de lei. De fapt, numai primele două au o cifră de afaceri de peste 500 de milioane de lei.
În industria alimentară propriu-zisă, cel mai mare jucător, producătorul de uleiuri Bunge este aproape de o cifră de afaceri de 2 miliarde de lei, următorii doi jucători au și ei afaceri de peste 1 miliard de lei și încă 13 jucători au atins o cotă de peste 500 de milioane de lei.
În privința băuturilor, însă, avem companii cu adevărat mari: primele două au peste 2 miliarde de lei cifră de afaceri, a treia se ridică la peste 1 miliard de lei, iar următoarele două sunt și ele peste 800 de milioane de euro.
Într-o țară care nu reușește să-și asigure alimentele din producție internă decât într-o mică măsură, există, totuși, un domeniu care excelează și care chiar face din România un exportator de produse alimentare. Industria băuturilor este, oameni buni, parte a industriei alimentare, căci acele băuturi sunt apa minerală, sucurile, berea și vinul. Nu vorbim aici de cine știe ce producții de alcooluri, ci de băuturi care sunt o parte importantă a hranei noastre zilnice.
Este clar că industria băuturilor este un succes pentru România. Și nici nu este chiar așa extinsă cum am crede. 17.000 de oameni, atâția lucrează în sectorul băuturilor de toate felurile din țară.
6 000 din cei 17 000 (o treime) sunt cei care produc bere. 1,8 miliarde de euro investiți în ultimii 20 de ani, 700 de milioane de euro anual valoare adăugată și 530 de milioane de euro plătiți anual la bugetul statului (Sursa – AICI). Spre deosebire de multe alte statistici, la bere, de exemplu, România este al 8-lea mare producător al Europei (și al 7-lea din Uniunea Europeană), cu o producție de peste 16 milioane de hectolitri, depășind țări cu mare tradiție (Austria, Danemarca, Irlanda):
De altfel, contrar prejudecății publice, românii sunt mari consumatori de bere, fiind pe locul 5 în Uniunea Europeană, după nivelul consumului pe locuitor în 2020, cu 87 litri/locuitor/an:
Peste 6.000 de oameni lucrau în cele 92 de berării din țară, a patra cea mai mare forță de muncă continentală din industria berii (după Germania – 27.000 de angajați, Polonia –peste 9500 de angajați și Belgia – 6.200 de angajați).
Nici la producția de vin nu stăm chiar așa de rău, fiind pe locul 7 în Europa și 6 în Uniunea europeană (locul 13 mondial), cu o producție de 3,6 milioane de hectolitri:
Sursa: https://www.oiv.int/public/medias/7909/oiv-state-of-the-world-vitivinicultural-sector-in-2020.pdf
Vinul este o afacere importantă în România, dacă suntem pe locul 5 european (și locul 10 mondial) ca suprafață pe care se face viticultura, cu 190.000 hectare alocate viței de vie. Și dacă a venit vorba să spunem și că Republica Moldova are 140.000 de hectare de teren pe care se cultivă viță de vie, mai mult decât Bulgaria și Ungaria la un loc.
Și da, românii consumă și vin din belșug, aflându-se pe locul 14 mondial în clasamentul celor mai mari piețe de consum:
Sursa: https://www.oiv.int/public/medias/7909/oiv-state-of-the-world-vitivinicultural-sector-in-2020.pdf
Cifrele industriei vinului sunt și ele semnificative: 1,7 miliarde de lei cifră de afaceri, , peste 5.000 de angajați și aproape 600 de producători.
Cât privește consumul de apă îmbuteliată și aici ne aflăm printre țările cu un consum ridicat, pe locul 10 în Uniunea Europeană, cu 106 litri/locuitor, mai mult decât Austria sau Republica Cehă, de exemplu:
Sursa: https://www.statista.com/statistics/455422/bottled-water-consumption-in-europe-per-capita/
De altfel, în Europa, jumătate din consumul de băuturi nealcoolice este apa (48%) și încă 39% o reprezintă consumul de băuturi răcoritoare:
Sursa: https://naturalmineralwaterseurope.org/statistics/
În privința consumului de băuturi răcoritoare, România se află pe locul 14 în Uniunea europeană, cu peste 200 de litri/locuitor/anual:
Sursa: https://www.ahfesproject.com/app/uploads/2021/10/AHFES-A6.2_Soft-drinks-report_20210722.pdf
Avem, în România, 15 fabrici de băuturi răcoritoare, unde lucrează peste 6000 de oameni și care produc o cifră de afaceri agregată de peste 5 miliarde de lei. Ba chiar, industria băuturilor răcoritoare produce mai mult decât consumăm noi, astfel încât avem exporturi de aproape 500 de milioane de lei în acest domeniu.
3,65 miliarde de euro este suma cu care industria băuturilor răcoritoare a contribuit la economia noastră în perioada 2017-2020, din care 1 miliard de euro a ajuns la bugetul statului. De altfel, oameni buni cei 7.000 de angajați din industria apei minerale și a băuturilor răcoritoare mai dau de lucru pentru încă 63.000 de români și plătesc anual cam 300 de milioane de euro bugetului statului.
Oricum, arbitrariul guvernului este absolut și chiar hilar. Căci o altă industrie lovită este cea a pisciculturii. Deși, spre deosebire de industria băuturilor, cea a pisciculturii nu reprezintă un mare atu al țării, fiind pe locul 11 în UE la numărul de angajați din această industrie și abia pe locul 17 la cantitatea de pește pescuită.
Ba chiar pe locul 19 în Uniune la cantitatea de pește sălbatic pescuit:
Mulțumind încă o dată politicienilor care ne-au distrus în anii `90 a noua flotă a lumii, să constatăm că, dacă la băuturi problema pare a fi că producem prea mult, la pește se pare că problema este că producem prea puțin. Glumesc, desigur, dar mă chinuiesc să înțeleg după ce criterii au ales guvernanții să pedepsească anumite părți ale industriei alimentare și să le premieze pe altele.
Nu este, evident, niciun criteriu obiectiv, ci doar bunul plac al unora. Care, din vârful limbii ascuțite, au decis să omoare și industria alimentară care performează în această țară. Laolaltă cu piscicultura care are nevoie de sprijin pentru a renaște. Și ne mai întrebăm de ce nu merge lumea la vot…
Citește și:
- Momentul adevărului. România nu își mai permite să meargă pe drumul greșit
- Guvernul Ciucă nu luptă, doar pansează niște răni. Atât. În rest, același dezastru…
- Germania- legenda neagră? Deutschland – die schwarze Legende?
- Nimic nu mai este ca înainte – de ce este atât de înspăimântător războiul din Ucraina
- Cea mai ușoară meserie din lume