De ce?
De ce nu suntem în stare, după 8 ani de când incendiul de la Colectiv a amuțit întreaga țară și a ars zeci de tineri nevinovați, să construim un centru de mari arși, un spital cu dotări performante, care să primească oamenii care au nevoie de ajutor?
Ne trezim, după atâta vreme, cu o altă tragedie, cu explozii în lanț la Crevedia, și suntem obligați să trimitem arșii în străinătate, în Olanda, Germania, Italia, Austria, Norvegia, unde există astfel de centre, care pot da o șansă la viață celor care au nevoie de ea.
Când a avut loc incendiul de la Colectiv, Victor Ponta și-a dat demisia, pentru că, în opinia protestatarilor de pe bulevarde, țara nu părea să meargă pe drumul drept. Acum cine își mai dă demisia? Și la ce ajută?
Nu suntem în stare să construim! Nu suntem în stare nici măcar să dărâmăm! În București, clădirea mare care trebuia să fie a radioului și a televiziunii, construită înainte de 1989, stă să cadă, după ce o parte din aceasta a fost „ajutată” cu buldozerul să se prăbușească. De ce acolo nu se face spitalul pentru care plângem noi, oameni norocoși și încă sănătoși, dar pentru care imploră ei, nefericiții care au sărit în foc la Crevedia, pentru ca nenorocirea să nu se extindă și să nu cuprindă întreg orașul?
De ce tinerii mor prin secțiile de urgență, pentru că nu se ocupă nimeni de ei noaptea, prin orașe mici, depărtate de capitala care stă și ea prost, oricum, la multe capitole? Da, mă gândesc la Alexandra, fata care, cu trei copii acasă, a plecat la medic, însărcinată, sperând că acolo va primi ajutor. Dar nu a primit. A murit, înainte ca ajutorul să se trezească, înainte ca ajutorul să intre în tură. Cine le explică asta copiilor ei, atât de fragili și nevinovați? Cine îi consolează familia? Cine îi apără amintirea?
Nu le pasă de nimeni și de nimic, nu mai contează nimeni și nimic. Țara noastră nu e în război, dar arată ca o țară în război. Murdară, veche, găurită, instabilă, cu medici buni care pleacă în străinătate, pentru a munci în respect și liniște, și cu medici din care s-a scos umanitatea și care par că nici nu-și merită diploma, uitând că sunt în spital pentru un singur scop: pentru a salva. Conducătorii iarăși ridică din umeri, demit pe unul, pe altul, ca să se vadă mișcare. Își mai dau demisia și singuri câțiva, ca să scape de presiunea media. Între timp, morții cu morții, viii cu viii. Și circuitul defect continuă să omoare.
De ce ne lăsăm tinerii să cadă în patima alcoolului și a drogurilor, când educația împotriva acestor vicii, atât de periculoase, ar trebui să înceapă din școli, ar trebui să fie coordonată de sus, de la cei care au forță și idei să implementeze formule corecte? Au murit, doar în ultima săptămână, mai mult de cinci tineri, în accidente pe șosele, pentru că șoferii – tineri și ei – fie băuseră, fie se drogaseră. Unde-i poliția și de ce nu facem în așa fel încât autoritatea ei să fie reală?
Nu ne mai e frică de nicio consecință. Toți fac ce vor, toți distrug cât au chef, diminețile nu sunt decât decorul pentru noi tragedii care vor rula, nestingherite, pe cele mai importante posturi de televiziune. Moartea continuă să vândă, oamenii continuă să moară.
Și țara asta… De ce nu se salvează? De ce nu îi salvează pe ai ei? Chiar nu ne mai interesează nimic? Chiar nu mai contează nimeni? Ar spune unii că ne-a uitat Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu ne-a uitat, noi am cam uitat de El. Și ușor, ușor, a început distrugerea…
Opriți dezastrul, opriți-l! România merită să respire. Românii merită să trăiască.
Citește și: