Despre prescripția răspunderii penale, fără patimă

Trecuse ceva vreme de când o chestiune juridică nu mai tulburase mințile tuturor, născând scenarii și ipoteze dintre cele mai bizare chiar în rândul profesioniștilor dreptului, transformați, fără voie, în Toma necredinciosul, așteptând – cu sufletul făcut grămadă – o motivare, o interpretare, o lumină.

Dar ce a stârnit patima, cine a trezit din adormire conștiința juridică? Lăsând gluma la o parte, e timpul să ne întoarcem la lucrurile serioase și să răspundem, firesc, fără patimă și motivat, ce se întâmplă cu prescripția răspunderii penale?

Nu mai devreme de acum 2 săptămâni, mai exact la 26 mai 2022, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile art. 155 alin.(1) din Codul Penal.

METEO Orașul din România în care va ninge 6 zile la rând, începând de mâine, potrivit meteorologilor EASEWEATHER

10:00

ANALIZĂ Favoritism și servilism la „curtea” lui Putin. Cine sunt FIGURILE-CHEIE din cercul interior al „Țarului”: „O fostă gardă de corp a ajuns ministru”

10:00

Astăzi, 8 iunie 2022 a apărut și motivarea acestei decizii sub nr.358/2022, în care judecătorii Curții Constituționale descriu, pe larg, ce anume i-a determinat să adopte această soluție.

Dar să o luăm cu începutul: prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018, publicată la data de 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât este neclară, imprevizibilă, incoerentă și lipsită de previzibilitate, de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite.

Cu alte cuvinte, încă din data de 26 aprilie 2018 judecătorii de contencios constituțional au tranșat chestiunea privind întreruperea cursului termenului de prescripție, lăsând deschisă calea legiuitorului ca în termenul legal de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei să pună în acord Codul Penal cu criticile de neconstituționale constatate de către CCR.

Cu alte cuvinte, încă din data de 26 aprilie 2018 judecătorii de contencios constituțional au tranșat chestiunea  privind întreruperea termenului de prescripție, lăsând deschisă calea legiuitorului ca în termenul legal de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei să pună în acord Codul Penal cu criticile de neconstituționalitate constatate de către CCR.

Legiuitorul nu s-a conformat acestei obligații (deși Constituția în art.147 alin.1 îl obliga să facă acest lucru) astfel că, după expirarea termenul de 45 de zile despre care vă povesteam mai sus, prescripția specială a ieșit din fondul activ legislativ, rămânând valabilă doar prescripția generală.

Să nu uităm că, potrivit art. 147 din Constituția României, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Pe înțelesul tuturor, prescripția nu se mai putea întrerupe prin orice act de procedură (nici măcar printr-un act de procedură comunicat suspectului sau inculpatului, cum greșit au interpretat instanțele de judecată), astfel că, dacă într-o cauză se împlinise termenul general de prescripție, era înlăturată răspunderea penală.

Și mai concret, dintr-o dată, ca efect al lipsei de intervenție a legiuitorului după publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 2018, la 25 iunie 2018 faptele se prescriau după cum urmează:

• În 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani
• În 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
• În 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani
• În 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani
• În 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amendă.

Cum se întâmplau lucrurile în materie de prescripție până la Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 2018?

Codul penal prevedea în faimosul de acum articol 155 că se întrerupe cursul termenul de prescripție prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie; cu toate acestea, dacă termenele pe care vi le-am înșiruit mai sus, prelungite ca urmare a întreruperilor, ar fi fost depășite cu încă o dată, erau socotite ca împlinite.

Matematic, chestiunea se traduce în felul următor: în loc de 15 ani, cât era prescripția generală, termenul se prelungea la 30 de ani (dacă fusese întrerupt), în loc de 10 ani, se ajungea la 20 de ani, în loc de 8 ani, trebuia să treacă 16  ani și tot așa.

Cum a fost însă aplicată Decizia CCR nr. 297/2018 ? Greșit, astfel cum ne explică aceeași Curte Constituțională astăzi, prin publicarea Deciziei nr. 358/2022. De ce s-a aplicat greșit?

Din două motive:

• unul ar fi acela că legiuitorul nu s-a conformat obligației de a modifica articolul de lege declarat neconstituțional
• al doilea privește chiar instanțele de judecată care, temându-se de faptul că ,”scapă infractorii nepedepsiți,” au ales să nu respecte o decizie obligatorie a Curții Constituționale.

Dar să revenim în prezent și la efectele concrete ale publicării Deciziei nr. 358 din 8 iunie 2022.

Ce se întâmplă, cum se poate repara derapajul constituțional la care am consimțit timp de patru ani?

1. A fost creat un viciu de neconstituționalitate grav de către legiuitor, dar este un fapt pe care deja l-am amintit
2. S-a stabilit, odată pentru totdeauna, că Decizia CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 este una simplă, nu interpretativă, astfel că orice abordare juridică  în sensul că trebuia aplicate prevederile din Codul Penal vechi (respectiv 123 alin. 1  care întrerupea cursul prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat învinuitului  sau inculpatului) este una greșită
3. Pentru dosarele penale aflate în diferite faze (urmărire penală//judecată) până la intrarea în vigoare a OUG nr. 71/2022 soluția este aceea de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului penal, după caz (vezi art.11 din Codul de procedură penală).
4. Pentru dosarele penale soluționate definitiv după data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr.297/2018 dar în care termenele generale de prescripție erau împlinite, se poate discuta despre promovarea unei contestații în anulare ( vezi art.426 din Codul de procedură penală)
5. Pentru dosarele penale în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a art.155 din Codul Penal (chiar dacă s-a respins cererea de sesizare a CCR) și soluționate definitiv mai înainte de publicarea Deciziei nr.297/2018, se poate formula revizuire

(vezi art. 453 Cod Procedură Penală)

Un aspect la fel de important îl constituie faptul ca prin decizia nr. 1092 din 18 Decembrie 2012 Curtea Constituțională a stabilit că prescripția aparține dreptului penal material, nu celui procesual, astfel că se va pune și problema aplicării principiului legii penale mai favorabile, dar aceasta este o chestiune care va da naștere, probabil, altor dezbateri și controverse.

Era nevoie de Decizia Curții Constituționale din data de 8 iunie 2022? Categoric da, pentru argumentele expuse mai sus, dar și pentru faptul că textul articolului 155 alin.1 din Codul Penal era total imprevizibil, generator de confuzii și abuzuri.

Am să închei citând paragraful 73 al Deciziei CCR 358/2022 pentru că mi se pare cel mai relevant și ușor de înțeles chiar și de către persoanele fără studii juridice :

”În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale…

În loc de concluzie – pe perioada cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării deciziei CCR nr.297/2018) și 30 mai 2022 (data publicării OUG nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) Codul Penal nu reglementa niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

Odată cu trecerea celor 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR 297/2018 (înăuntrul cărora legiuitorul a fost pasiv), articolul 155 alineatul 1 din Codul Penal a ieșit din fondul legislativ actual, astfel că – începând cu data de 9 septembrie 2018 – fondul activ al legislației nu mai conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Autor

Av. Eliza Ene Corbeanu