Din nefericire, oamenii contează cel mai puțin în această țară

Țările de pe această planetă pot fi ierarhizate după mii de criterii. Dintre toate aceste criterii, cele mai importante sunt cele care exprimă „dezvoltarea umană” ca indicator global și important al dezvoltării unei națiuni. Căci – nu-i așa? – până la urmă dezvoltarea umană reprezintă scopul ultim al oricărei societăți.

Din acest punct de vedere, probabil cel mai cuprinzător indicator este „indicele dezvoltării umane” (The Human Development Index – HDI), un indicator compozit care măsoară nivelurile atinse pentru trei dimensiuni cheie ale vieții omenești: o viață lungă și sănătoasă, cunoștințele acumulate și standardul de viață. HDI este media geometrică a indicilor normalizați corespunzători celor trei dimensiuni. Dimensiunea „sănătate” se exprimă prin speranța de viață la naștere, dimensiunea „educație” prin  numărul anilor de școală pe care îi va face un copil care intră astăzi în școală, iar dimensiunea „standardului de viață” prin venitul național brut pe locuitor.

De fapt, indicele dezvoltării umane (HDI) este media geometrică a celor trei dimensiuni exprimate ca indici normalizați (exprimați ca procentaje).

VIDEO AUR cere în Camera Deputaților „constatarea încetării mandatului de președinte al lui Iohannis”. Suciu (PSD): Nu există consens asupra propunerii

13:13

POLITICĂ Calendarul alegerilor prezidențiale. Guvernul ar putea lua o decizie pe 8 ianuarie/ Surse liberale: primul tur, la finalul lunii martie

13:09

Sursa: https://hdr.undp.org/en/content/human-development-index-hdi

România se găsește abia pe locul  54 la nivel global, cu o valoare de 0,816, după Bulgaria (locul 53 , tot 0,816), după Rusia (locul 49-0,824) și Belarus (locul 50-0,817). Croația este pe locul 46, Ungaria pe 44 (0,845), Slovacia pe 37 (0,857), Polonia pe 33 (0,872), la egalitate cu Grecia.

Sursa: https://hdr.undp.org/en/content/human-development-index-hdi

Dacă interesează pe cineva, topul dezvoltării umane este dominat de Norvegia (0,954), Elveția (0,946) și Irlanda (0,942). Germania este pe locul 5 (0,939) iar America pe 16 (0,92).

Ei bine, poate părea surprinzătoare această clasare a noastră pe ultimul loc din Uniunea Europeană, mai ales când știm că suntem pe locul 48 în lume la performanță economică (indicatorul PIB/locuitor, la paritatea puterii de cumpărare), mult peste bulgari, greci, ruși, croați, belaruși, muntenegreni, chilieni, omanezi și alții care ne întrec la dezvoltare umană.

Dar dacă e să fim drepți cu noi înșine, ar trebui să admitem că, din păcate, singurul lucru de care nu-i pasă niciunui guvern din această țară sunt chiar oamenii.

Despre ce dezvoltare umană poate fi vorba, dacă noi suntem pe primul loc în Europa la rata abandonului școlar? Unul din șase copii români abandonează școala prematur, iată cel mai trist indicator care descrie România de astăzi, cu 50% mai mult decât media europeană:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/-/ddn-20220523-1

Acești 16% dintre copiii noștri se vor lipsi pe ei înșiși de cunoaștere, rămânând să trăiască o viață tristă, probabil în propria gospodărie sau la împins roaba pe șantierele europene. Dar, în același timp, economia noastră va suferi de lipsa de forță de muncă calificată. Iar la pensie acești amărâți vor fi nevoiți să aștepte pensia minimă promisă de politicieni.

Dacă ne uităm cu atenție la clasamentul de mai sus o să observăm că abandonul școlar nu este un „blestem al estului mai sărac”, căci cele mai mici rate le au croații, slovenii și grecii. Nu întâmplător, alături de noi în acest clasament se găsesc marile dezamăgiri ale ultimelor decenii, Italia și Spania.

Dar nici cei care rămân în școală nu au mari performanțe, căci reușim ridicolul record de a fi și ultimii din Uniune la ponderea absolvenților de universități (așa-numitele studii terțiare): la noi doar 24% dintre copiii unei generații termină o facultate, aproape la jumătate față de media europeană, care este de 41%.

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/-/ddn-20220524-2

Eu cred că aceste două clasamente spun totul despre calitatea clasei conducătoare, căci nu există mai clară dovadă de nepricepere și indolență decât a ignora de zeci de ani educația și de a distruge sistematic viitorul acestei națiuni.

Mai mult, am putea adăuga aici și clasamentele internaționale la testele standardizate (testele Pisa) care ne poziționează penultimii la două discipline și ultimii la a treia. De altfel, dacă ne uităm la ce fel de școală au făcut mulți dintre liderii noștri politici, parcă nici nu ar trebui să ne mirăm prea tare de faptul că suntem codașii continentului la învățătură.

În ceea ce privește speranța de viață la naștere, aici suntem  penultimii în UE, cu 72 de ani, după noi fiind doar bulgarii. Colac peste pupăză, anul trecut, a scăzut speranța de viață a românilor cu mai bine de un an, a cincea cea mai proastă performanță din Uniune:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/documents/4187653/14185648/Life+expectancy_2021.png/

Deși a devenit deja un loc comun, să mai spunem încă o dată că avem această situație de zeci de ani și că toate guvernele au neglijat-o. Sănătatea în sens extins (de la educație, prevenție și până la tratarea la timp a oricăror boli) nu a fost niciodată o preocupare pentru politicieni, iar singura măsură luată aici a fost creșterea salariului medicilor, măsură vizând stoparea exodului de doctori către vest. De fapt, ceea ce îi interesa pe politicieni era să le rămână câțiva doctori și pe aici, nu de alta dar să fie cineva care să le pună o perfuzie până ajung ei cu avionul privat la spitalele adevărate de la Viena sau Paris. Că, deh, doar n-or sta în saloane cu nemâncații ăia de profesori…

Și ajungem și la partea cu venitul național brut pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare. Indicator la care suntem pe un loc mult mai bun decât credem noi îndeobște, locul 43 în lume, imediat după Ungaria, dar înainte de Letonia, Slovacia, Croația, Grecia sau Bulgaria. Ceea ce indică, fără putință de tăgadă, că economia noastră a supra-performat în ultimii ani:

Iată, mai jos, partea de clasamentul mondial  care include statele din Estul Europei, cu Cehia la peste 40 000 USD/locuitor, Polonia la 33 000 USD/locuitor, Ungaria la 32 000 USD/locuitor și România cu peste 31 000 USD/locuitor. Bulgaria, cu 24 000 USD/locuitor este abia pe locul 58 pe glob:

Sursa: https://www.indexmundi.com/facts/indicators/NY.GNP.PCAP.PP.CD/rankings

Toate bune și frumoase cu venitul național brut, numai că, să vedeți dumneavoastră drăcie! Venitul național brut (VNB) este valoarea adăugată totală produsă în țară, la care se adaugă veniturile primare câștigate în străinătate (în principal salarii și venituri din administrarea proprietăților, adică celebrele remiteri trimise de către românii care muncesc în străinătate plus chiriile încasate din Monaco de miliardarii autohtoni care și-au investit „afară” bănuții câștigați din contracte cu statul). Indicatorul cel mai folosit, însă, este PIB (produsul intern brut), care este ceea ce se produce în țară, de către cetățeni dar și de către străini. În cazul nostru ( ca și în al majorității statelor), PIB-ul este cam același cu VNB, diferența fiind de mai puțin de un procent. Deci putem utiliza PIB pentru scopul expunerii.

Ei bine, după ce aflăm că România stă mai bine la PIB/locuitor decât alte cinci state din UE și că în curând vom egala și Ungaria, iată că acest lucru nu prea îi ajută deloc pe sărmanii români. Căci, ghinion, PIB-ul ăsta nu prea ajunge și la ei, decât în foarte mică măsură. Mai pe românește, românii care muncesc să producă acest PIB se aleg doar cu 44% din ceea ce s-a produs (sub formă de salarii și asigurări sociale). Restul ajunge la stat (vreo 10%) și la patroni (46%, sub formă de profituri). Iar grosul profitului care revine patronilor nu le revine celor români, ci străinilor. Acum, mare diferență nu prea este că nici patronii români nu se înghesuie să-și cheltuie banii pe la noi: copiii și-i trimit la școală în Vest, acolo unde își cumpără și proprietăți și unde își fac și concediile. Așa, cam ca celebrul Adriean Videanu care se ducea la Monte Carlo să se pozeze pentru revista Cancan cum  joacă table cu Dan Drăgoi și cu socrul Elenei Băsescu, fostul director general al FPS-privatizatorul șef al țării.

Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns, dar, după ponderea care revine salariaților din PIB suntem „în clasă” cu următoarele țări europene: Bosnia, Republica Moldova, Kazahstan, Turcia, Uzbekistan și Tadjikistan. Deasupra noastră alți europeni: Macedonia de Nord, Muntenegru, Albania, Armenia, Turkmenistan. Mult mai sus găsim Ungaria (49% din PIB ajunge la salariați), Polonia (49,3%), Rusia (52%!!!), iar marile economii europene sunt pe la niveluri amețitoare: Germania- peste 63% din PIB este totalul salariilor plus asigurările, Olanda (61,5%), Franța (59,3%) (Sursa: AICI). De altfel, cele mai capitaliste națiuni ale lumii, SUA și Marea Britanie au ponderea salariilor și asigurărilor sociale de peste 58%, respectiv peste 57% din PIB!!!

Acum, sper că nu o să vă întrebați de ce avem salarii așa de mici în raport cu celelalte națiuni, colege de NATO și UE cu noi. Căci răspunsul nu o să vă placă. Deși e foarte simplu: salariile noastre nu sunt mici pentru că sunt patronii răi la inimă și zgârciți, nu. Ci pentru că avem o productivitate foarte mică. Și ajungem, astfel, la adevărata întrebare: de ce avem o productivitate așa de mică? Păi hai să ne mai uităm o dată la clasamentele de la început, cele legate de abandonul școlar și de ponderea celor cu studii universitare în generația tânără…

Acum vi se vor dezlega toate, dragii mei: suntem ultimii din UE la dezvoltare umană, pentru că facem școală puțină, trăim prea puțin și câștigăm salarii mult prea mici. Dar totul pleacă de la faptul că avem parte de școală puțină. Adică exact ultima preocupare a oricărui guvern din ultimii 30 de ani. Voi hotărâți dacă mergeți la vot…

Citește și: 

• Cum a reușit guvernul să pună bețe în roate unei afaceri care mergea excelent
• Ora astrală a Poloniei – construcția unei noi Arce a lui Noe pentru salvarea Vestului
• De ce sărăcește o țară întreagă? Pentru a se îmbogăți câteva zeci de persoane
• România după 15 ani în Uniunea Europeană
• Momentul adevărului. România nu își mai permite să meargă pe drumul greșit

Autor

Petrișor Peiu

Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar ... vezi toate articolele