Europa celor trei crize majore

Anul 2021 nu este doar încă unul în care pandemia de coronavirus rânjește cu plăcere morbidă. La nivel planetar, acest asediu prelungit, declanșat – fără ”focuri de avertizare” – de SARS-CoV-2, se concretizează prin destine frânte intempestiv, reduse la tăcere pentru totdeauna, dar și prin eforturi medicale fără precedent.

Europa, ca parte integrantă a unui tablou mondial, se confruntă nu numai cu virusul COVID și cu toate mutațiile acestuia care fac nopți albe tuturor cercetătorilor lumii. Continentul european trebuie să răspundă altor două crize majore, cea a gazului natural și cea a migranților care asaltează granițele UE dinspre est, acolo unde – în alte vremuri – Uniunea Sovietică deținea controlul absolut.

După criza medicală încă amenințătoare, a doua criză majoră prin care trece continentul european este cea a gazului natural. Dependența Europei de gazul rusesc – este importată din Rusia o treime din gazele utilizate la nivelul continentului – nu este o noutate, iar de-a lungul timpului nu s-a reușit, în pofida tuturor încercărilor, o stabilire a unui echilibru.

Colosul Gazprom deține ”cheia”, în toată această criză din prag de iarnă, iar rușii au avertizat că nu vor mai accepta decât încheierea unor contracte pe termen lung cu clienții europeni. E drept, se fac și promisiuni, există și confirmări că nici Rusia nu ”joacă tare” la infinit sau demonstrează o ”mărinimie” care poate fi citită în diferite chei. Gazprom a confirmat că va livra, în noiembrie, gaze naturale către cinci instalații europene de înmagazinare subterană, decizia fiind luată după ordinul primit de companie de la însuși președintele Rusiei, Vladimir Putin.

Cea de-a treia criză majoră cu care se confruntă Europa este cea a migranților de la granițele Poloniei (cu precădere), Lituaniei și Letoniei. Primele semnale îngrijorătoare au apărut încă de la începutul anului, dar s-au transformat, încetul cu încetul, într-o realitate tristă. Pe 8 noiembrie, câteva mii de oameni s-au apropiat de granița Poloniei cu Belarus și nu părăsesc zona. Unii dintre ei au încercat să intre în Polonia, distrugând un gard de sârmă ghimpată, iar țările UE au acuzat autoritățile de la Minsk de escaladarea intenționată a crizei, solicitând sancțiuni drastice. Președintele belarus Alexandru Lukașenko a declarat, însă, că țările occidentale sunt de vină pentru această situație, din cauză că oamenii fug de război ca urmare a acțiunilor lor.

Declarația lui Lukașenko poate fi plasată, cu foarte mare ușurință, într-un puzzle verbal cu o retorică anti-Occident susținută și de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, dar și de purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.

Primul a transmis că politica NATO și UE din Orientul Mijlociu și Africa de Nord este principala cauză a acestei situații. Oamenii nu pot fi condamnați pentru că vor să ajungă în UE, din moment ce însăși Europa și-a promovat stilul și standardele de viață. Plus că au fost și războaie susținute de Occident în respectivele zone. Mai mult, Lavrov a solicitat sprijin financiar pentru Belarus, acuzând UE că acționează cu ”dublu standard”, asta după ce – într-un context similar – Turcia a fost sprijinită pentru a depăși o trecută criză a migranților.

La rândul său, Dmitri Peskov a conchis, imperturbabil, că Europa s-a îndepărtat de la idealurile sale în ceea ce privește drepturile omului, însă a lansat și o predicție înfricoșătoare conform căreia la granița dintre Polonia și Belarus ar putea avea loc o catastrofă umanitară.

Analiștii politici pornesc de la două ipoteze de lucru.

• Prima este aceea că Dmitri Peskov s-a materializat, brusc, într-o Cassandră modernă și prezice lucruri tulburătoare.
• A doua ipoteză, însă, este aceea că, voalat, Rusia amenință Europa cu o criză umanitară fără precedent.

Premierul Poloniei a și acuzat Moscova, direct, că se află în spatele acestei crize a migranților, nefiind excluse nici ”provocări” ale Belarusului la granița poloneză, tocmai pentru ca situația, și așa tensionată, să degenereze.

Pentru a-și mai încorda ”mușchii” în fața SUA, NATO și UE – de altfel, adversarii către care se îndreaptă degetele acuzatoare de la Kremlin –, dar și pentru a demonstra o ”vigilență” militară sporită în condițiile în care se acumulează tensiune în zonă, Rusia a trimis bombardiere strategice în Belarus. Moscova invocă misiuni de coordonare a sistemelor de apărare, în contextul crizei cu Uniunea Europeană şi NATO din cauza afluxului de imigranţi de la frontiera belaruso-poloneză. Două avioane strategice de tip Tupolev Tu-22M3 ale Forţelor Aeriene ruse au efectuat, miercuri, zboruri în spaţiul aerian al Belarusului, gest de paradă, mai degrabă.

Mișcarea ”aeriană” a Rusiei trebuie încadrată între aceleași rame în care este prins tabloul ultimei perioade, pensula nevăzută trăgând, în continuare, tușe mai mult sau mai puțin stridente.

Moscova ”vede” teritoriul Ucrainei ”controlat” de SUA și NATO, considerându-se pusă în fața unui fapt împlinit. Influența rusă este redusă aproape la zero în Ucraina – exceptând teritoriile unde se poartă un ”război de uzură” -, iar Kremlinul reclamă o posibilă forță armată multinațională pe care SUA o pregătește folosindu-se tocmai de teritoriul ucrainean.

În același timp, prezența a trei nave de război americane în Marea Neagră i-a ”încrâncenat” și mai mult pe ruși, chiar Vladimir Putin spunând că flota rusă a văzut prin ”cătarea sistemului de apărare” respectivele nave.

În acest moment, este foarte greu de spus care dintre cele trei crize majore cu care se confruntă Europa – pandemie, gaz natural, migranți –este cea mai primejdioasă.

• Din punct de vedere medical, pandemia de coronavirus rămâne înspăimântătoare, în pofida tuturor eforturilor depuse de medici și dincolo de rezultatele pozitive ale unei campanii de vaccinare furibunde, în sensul cel mai bun al cuvântului.
• Criza gazului natural din Europa intră, încetul cu încetul, într-un stand-by, chiar dacă este de la sine înțeles că Rusia, dorind să pară dispusă la dialog și deschizând robinetul, va aștepta din partea Europei o mult mai mare ”deschidere”.
• Criza migranților, însă, poate deveni o cutie a Pandorei. Iar capacul a fost deschis, de mai multe luni.

Dacă totul face parte dintr-un scenariu pervers – așa cum afirmă cei care sunt convinși că nicio criză nu apare absolut întâmplător -, este greu de spus la ”cald”.

Însă devine din ce în ce mai clar că există o miză. Iar Uniunea Europeană, confruntată cu pandemia sau criza gazului, primește încă o provocare. Și trebuie să acționeze înainte ca lucrurile să degenereze. Cu atât mai mult cu cât Rusia își ”asigură spatele”, cum se spune, și avertizează/plusează prima în legătură cu o nedorită ”criză umanitară”, cu toate consecințele sale.