Fiecare țară are inflația pe care o merită
Pentru a-și reface economiile după criza provocată de pandemia de COVID-19, statele lumii au cheltuit mulți bani.
- Cea mai mare economie a lumii, SUA, a ajuns la un total de 5.328 miliarde de dolari, mai mult de un sfert din PIB-ul său (25,5%).
- A doua economie a lumii, China, a fost mai modestă: doar 711 miliarde de dolari, doar 4,8% din PIB.
- Japonia, a treia cea mai mare economie a lumii, a investit în apărarea de COVID 844 miliarde de dolari, adică 16,7% din PIB.
- Germania, a patra cea mai mare economie a planetei, a cheltuit în același scop 589 miliarde de dolari, adică 15,3% din PIB.
Și alte mari economii europene au cheltuit mult pentru ieșirea din criză: Franța 253 miliarde de dolari (9,6% din PIB), Italia 205 miliarde de dolari (10,9% din PIB) și Spania 107 miliarde de dolari (8,7% din PIB).
Nici în Estul Uniunii Europene, în clubul nostru adică, nu au fost guvernanții chiar zgârciți cu banii cheltuiți pentru protejarea economiei de COVID: Republica Cehă – 22,6 miliarde de dolari (9,2% din PIB), Slovacia – 6,3 miliarde de dolari (5,9% din PIB), Ungaria – 17,8 miliarde de dolari (11,5% din PIB), Polonia – 38,5 miliarde de dolari (6,5% din PIB).
Cu doar 8,5 miliarde de dolari, România se găsește pe ultimul loc în Uniunea Europeană ca pondere în PIB a ajutorului oferit economiei în criză, 3,4% din PIB. De trei ori mai puțin decât Ungaria și de două ori mai puțin decât Polonia.
O spune chiar Fondul Monetar Internațional:
Ca să înțelegem dimensiunea uriașă a ceea ce s-a întâmplat, ar trebui să conștientizăm că America, cea mai mare și mai influentă economie a planetei, a cheltuit pentru combaterea efectelor economice ale COVID-19 o sumă de bani mai mare decât costul cumulat al tuturor războaielor purtate de SUA în acest secol:
Și asta nu e întreaga imagine a sumelor aruncate în joc, căci trebuie adăugate încă 4.500 miliarde de dolari pentru programul Quantitative Easing (QE) și încă 3.300 miliarde de dolari pentru programul de refacere a infrastructurii. În total, un mizilic de 13.000 miliarde de dolari.
De unde putea Washington-ul să ia atâția bani? Simplu, din tipografia Trezoreriei Federale. Adică, s-au pus băieții pe tipărit bani noi. Numai că acest zel tipografic aduce și o creștere masivă a îndatorării statului.
Tot acest munte de bani a adus datoria publică americană la un nivel înspăimântător: 29.200 miliarde de dolari la sfârșitul anului 2021. Cu mult mai mult decât întreg PIB-ul celei mai puternice națiuni de pe glob.
Prin 2020, ponderea datoriei publice americane în PIB a atins maximul: 136%, nivel nemaiîntâlnit până atunci. Așa, spre comparație, la sfârșitul crizei precedente, în 2013, datoria publică a SUA abia atingea 100% din PIB:
Norocul administrației americane a venit de la faptul că aceste sume uriașe aruncate în economie au adus după ele o inflație la fel de mare. Inflație care a crescut PIB-ul nominal atât de mult încât ponderea datoriei publice s-a redus la doar 122% din PIB în numai un an. Și iată cheia spectacolului oferit de magicienii politici: deși datoria a crescut cu aproape 2.000 de miliarde de dolari (de la 27.700 la 29.500 miliarde de dolari), ponderea în PIB a scăzut de la 135% la 122%!
Dacă politicienii actuali ar avea o zeiță protectoare, aceea ar fi, fără îndoială, Inflația.
În Statele Unite, inflația (indicele prețurilor de consum) a ajuns la 7%, un nivel nemaiatins din 1982, atunci când Reagan a venit la putere pentru a desumfla cel mai mare puseu inflaționist din istoria modernă federală:
Iar ce se întâmplă azi în America, se va petrece mâine în întreaga lume. Pentru simplul motiv că trăim într-o lume dominată de dolar, care reprezintă 40% din totalul tranzacțiilor la nivel planetar:
De fapt, nici în zona Euro (36% din tranzacțiile globale) nu avem un fenomen mai blând: inflația a atins 5% în decembrie 2021.
Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Inflation_in_the_euro_area
Dacă ne raportăm la un alt indicator european al inflației, indicele armonizat al prețurilor de consum, cele mai ridicate niveluri ale creșterii prețurilor le găsim în Estonia (12,7%), Lituania (10,7%), Polonia (8%), Letonia (7,9%), Ungaria (7,4%) și România (6,7%). Nici chiar Germania nu stă prea bine cu 5,7%.
Sursa: https://www.statista.com/statistics/225698/monthly-inflation-rate-in-eu-countries/
Bine-bine, veți zice, dar dacă noi am cheltuit cei mai puțini bani pentru sprijinirea economiei în pandemie, de ce avem o inflație atât de mare?
Că doar la noi nu s-a umplut economia de bani nou-tipăriți ca în alte părți. Și nici nu am împrumutat mai mult decât alții. Ba chiar la nivelul datoriei publice, ca pondere în PIB suntem în ultima treime a Uniunii.
Ei, abia acum ajungem în miezul problemei și plătim oalele sparte de zeci de ani: România are printre cele mai mari inflații din Europa pentru că are cel mai mare deficit comercial și cel de-al doilea cel mai mare deficit de cont curent din Europa:
Sursa: http://www.consiliulfiscal.ro/Opinie%20CF%20buget%202022.pdf
Ca să fie și mai clar: cu cât consumăm mai mult produse de import, cu atât cresc prețurile la noi. Pentru că în afara țării au crescut prețurile (inflația, bat-o vina!), atunci când noi le importăm, importăm și inflația de afară.
Dacă ne uităm cu atenție de unde importăm cel mai mult, vom înțelege de ce cresc prețurile aici: cea mai mare parte a importurilor ne vin din Germania (19,4%), cu o inflație armonizată de 5,7%. Urmează Italia (9,25% pondere), cu o inflație armonizată de 4,2%, Ungaria (6,56% pondere), cu o inflație armonizată de 7,4%, apoi Polonia (5,98%), cu o inflație armonizată de 8%, ș.a.m.d.
Iar noi, doar pe primele 11 luni ale anului am importat bunuri și servicii în valoare de peste 100 miliarde de euro și am exportat în valoare de 88 miliarde de euro.
Cât privește deficitul comerțului exterior cu bunuri, acesta a depășit 21 miliarde de euro până în noiembrie și a depășit, probabil, 25 miliarde de euro la sfârșitul anului 2021, într-o creștere necontenită în ultimii ani:
Deci, oameni buni, să fiu mai direct: dacă am distrus combinatele chimice, acum avem deficit doar la produsele chimice de peste 10 miliarde de euro, importând adică produsele scumpe făcute în afară, acolo unde nu există nici gaz, nici țiței.
Dacă am distrus fabricile alimentare de care râdeau televiziunile în anii ’90, ei bine, acum importăm ulei și carne de porc. Iar dacă am închis cu furie rafinării noi și moderne, acum importăm combustibili de peste 6 miliarde de lei. Și importăm la prețurile mari de afară, care înglobează salarii mult mai mari decât aici și materii prime mult mai scumpe decât aici. Ne merităm, cum s-ar zice, inflația.
Măcar ungurii, polonezii și-au făcut-o singuri, cheltuind sume mari pentru revenirea economiilor proprii. Iar americanii au declașat furtuna inflaționistă din lume, având de partea lor faptul că ei emit cea mai circulată monedă a globului.
Dar noi? Noi doar decontăm deciziile, bune sau rele, ale altora. Acum plătim, de fapt, cu vârf și îndesat, anii mulți în care am ignorat problema uriașă a deficitului comercial și de cont curent.
Am vrut mall-uri în loc de fabrici? Atunci să nu ne mai plângem de prețuri, așa pățesc cei care se rușinează de salopeta albastră.