Este Bucureștiul la nivelul celorlalte capitale europene din punct de vedere economic, social sau cultural? Depinde pe cine întrebi, unele persoane s-ar putea să răspundă afirmativ la această întrebare, în timp ce altele nu.
Există un numitor comun al celor două tabere, iar acesta este conștientizarea potențialului orașului București. În cadrul discuțiilor Future Talks, am discutat cu Radu Puchiu (H.appyCities) și Alina Kasprovschi (Fundația Comunitară București) despre oportunitățile de dezvoltare și implementare la nivel de administrație dacă ar exista un sistem centralizat pentru colectarea datelor.
Administrație generală sau administrații sectoriale?
Ideea unei administrații generale pentru capitala României este o idee care se vehiculează destul de mult în ultima perioadă. În timp ce acest model a fost implementat cu succes în alte capitale europene, la nivel național succesul acestei acțiuni este discutabil. Inconsistența centralizării datelor este principalul motiv care ar împiedica acest demers să funcționeze conform așteptărilor.
”La nivel teoretic ideea de a avea o singură administrație are toată logica din lume, dar problema la noi este că procesul prin care s-ar întâmpla acest lucru nu este un lucru de ignorat, deoarece nu unești 6 administrații bune, ci 6 administrații proaste în ceva și mai prost.”, este de părere Radu Puchiu, co-fondator H.appy Cities. Un exemplu elocvent în această privință este incapacitatea autorităților de a răspunde la o simplă întrebare: Câți oameni sunt în București? Răspunsurile variază de la 1.800.000 de locuitori și 3.000.000 de locuitori.
De asemenea, succesul unei administrații generale ar însemna colaborarea deschisă între instituțiile bucureștene, colaborarea bazată pe open data. Bucureștiul are capacitatea de a aduna o cantitate impresionantă de date și de oameni și organizații care să le prelucreze.
Prioritizarea strategiilor de dezvoltare este un alt element cheie care influențează succesul acestui demers, deoarece în prezent există strategii diferite, în funcție de sector, iar datele colectate în acest moment sunt neuniforme, ceea ce face imposibilă compararea datelor între ele.
Strategie în cazul unei calamități
În prezent, în București există între 2.000 de clădiri și 3.000 de clădiri care riscă să se prăbușească în cazul unui cutremur de mari dimensiuni. Unele dintre clădirile incluse în aceste date nu sunt semnalizate cu bulină roșie, deoarece au fost evaluate acum mulți ani, iar consolidarea lor era considerată prioritară. Din păcate, acest lucru nu a fost realizat, iar starea lor actuală de degradare reprezintă un pericol pentru cetățenii care locuiesc acolo.
Soluția pentru consolidarea imobilelor nu este una simplă, deoarece un ecosistem nu se repară dintr-un singur loc. Oamenii, atât cetățenii, cât și clasa politică, nu doresc să vorbească deschis despre acest subiect, deoarece imensitatea acestui dezastru îi sperie pe oameni. ”De la indignare și până să se întâmple ceva mai sunt niște pași, dar faptul că putem totuși să facem ceva, cred că va ajuta la rezolvarea problemei.” susține Alina Kasprovschi, fondator Fundația Comunitară București.
Colaborarea dintre instituțiile publice și instituțiile private este esențială în această situație, iar un model în această privință este orașul Toronto, unde există un proiect care urmărește o comunitate prin prisma a 12 perspective precum economia, mediul, siguranța cetățeanului și prioritizează acțiuni în funcție de datele evaluate. Strângerea datelor este vitală în acest demers, deoarece ele oferă o claritate asupra situației actuale și oferă un punct de plecare pentru acțiunile de dezvoltare.
Fundația Comunitară București a pornit un proiect în 2017 pe baza modelului canadian, dar ”cu foarte multe goluri de date. Am lansat o ediție în 2017 în București cu informații din 2016 sau unele chiar din 2015, iar pentru numărul deșeurilor adunate din București nu mai existau date din 2010.” spune Alina Kasprovschi, fondator Fundația Comunitară București. În modelul canadian, în prezent, primăria a realizat un parteneriat cu fundația care a pus bazele modelului, iar acum își bazează deciziile de dezvoltare pe expertiza asociației, astfel primăria finanțează cu bani publici, iar asociația cu bani privați aceleași proiecte de dezvoltare.
Cum putem înveseli Bucureștiul
”De exemplu, nu există legislație în București în ceea ce privește arta murală, iar Bucureștiul este un oraș destul de gri. Îți trebuie voință politică și un cadru unde să se întâmple lucruri.”, declară Radu Puchiu, co-fondator H.appy Cities. Primăria este responsabilă de identificarea unui cadru optim pentru ca aceste lucruri să se întâmple, iar în același timp ar trebui schimbată mentalitatea colectivă a cetățenilor bucureșteni. Oamenii au impresia că arta murală înseamnă semnăturile artiștilor pe clădiri și nu ceva plăcut din punct de vedere vizual.
Sunt recomandate discuții cu asociațiile de proprietari pentru a le cere părerea și a-i implica în procesul de cosmetizare a clădirilor bucureștene. Implicarea cetățenilor în acest demers ar însemna un loc comun pentru dezvoltarea ideilor, împărțirea responsabilităților și pornirea unui nou proiect, proiect care nu ar trebui să fie finanțat din bani publici. ”Trebuie să vrei să începi să iei decizii bazate pe date și nu bazate pe intuiție. În momentul în care se schimbă mindset-ul acesta, Bucureștiul va avea mult de câștigat.”, este de părere Radu Puchiu.
*Ciprian Stănescu este fondator Social Innovation Solutions și conduce dezbaterile Future Talks pe contul de Facebook și YouTube al fundației , dar și pe ClubHouse sau Spotify, fiind un proiect dezvoltat alături de UniCredit Bank.