De ce e ostracizată Giorgia Meloni atât de Kremlin, cât și de progresiștii occidentali

Circul electoral italian și-a stins luminile. Spre stupoarea celor care se închină zeilor politicii corecte, multiculturalismului prost înțeles și ambiguității de gen, nu a ieșit din urne cine trebuia. A ieșit cine au dorit italienii să iasă. Vox populi, vox dei.

Șoc și groază în tabăra centriștilor molateci europeni. Imediat după alegerile din Italia presa progresistă din Europa și-a îndreptat tirul către un nou inamic. Cine este inamicul? O femeie italiană, creștină, mamă devenită politician atașat valorilor iudeo-creștine. Campania de diabolizare menită să o descalifice ca actor politic îi toacă mărunt imaginea publică. Giorgia Meloni a fost etichetată ca ”post-fascistă”, ”neo-fascistă”, ”extremistă”. Și asta chiar înainte ca ea să înceapă să gestioneze o Italie în criză.

Când doamna Meloni a declarat că ea, personal, nu este de acord cu avortul, toate trompetele de propagandă ale stângii au emis ideea falsă că, odată ajunsă la putere, această ”creștină retrogradă” va da o lege prin care va interzice avortul. Fals. Noua lideră a dreptei italiene nu are în intenție așa ceva. De altfel, Italia nici nu poate avea o asemenea lege. Curtea Constituțională a Italiei a adjudecat demult chestiunea. Spre deosebire de Italia, Curtea Supremă din Statele Unite a decis că dreptul la întreruperea voluntară a sarcinii nu va mai fi protejat la nivel federal. Mai liberală la acest capitol decât America însăși, Italia catolică oferă totuși dreptul la avort printr-o lege din 1978. Dar, preferința personală anti-avort a Giorgiei Meloni, exprimată curajos în agora, a fost  exploatată la maxim de adversarii ei ideologici. E fluturată ca sperietoare. De ce? Pentru că Meloni este o exponentă a valorilor creștine – ”la madre cristiana di tutti gli italiani”.

Mass media progresiste trâmbițează chemarea la luptă împotriva dreptei conservatoare reprezentată azi de  partidul condus de doamna Meloni – Fratelli d’Italia – , partid etichetat extremist. I se impută că s-a desprins din fosta Mișcare Socială Italiană. Nimeni nu vorbește însă că partidul Giorgiei Meloni s-a desprins de acel partid neo-fascist, tocmai pentru a deveni un respectabil partid conservator. Meloni dorește să facă respectabile și democratice pulsiunile conservatoare ale electoratului italian eșuat prea multă vreme în ridicole formule neo-fasciste. Într-un fel, Meloni a preluat modelul schimbării de accente ideologice de la un alt politician italian: Gianfranco Fini. Fost ministru de externe al Italie, exponent al atlantismului, Fini a creat în 1995 Alianța Națională (Alleanza Nazionale), un partid care s-a rupt de ideologia neofascistă a Mișcării Sociale Italiene și s-a orientat către o agendă politică mai tradițional conservatoare. Giorgia Meloni a făcut și ea parte din acest partid a lui Gianfranco Fini. Lidera ”Fraților Italiei” a trecut, deci,  de a doua fază a epurării de moștenirea fascistă.

În schimb,  când analizează rezultatele scrutinului din Italia, progresiștii tac mâlc despre Partidul Democrat. Acesta, născut ca o dizidență din vechiului Partid Comunist Italian (PCI).  PCI a fost un partid care s-a manifestat în favoarea invadării Ungariei în 1956 de către Uniunea Sovietică și care milita pentru ieșirea Italiei din NATO. Această opțiune mizeră din istoria politicii italiene este ascunsă sub preș de presa progresistă. În plus,  Partidul Democrat italian a format o coaliție cu Stânga Unită. Or, Stânga Unită a votat anul acesta în parlament italian împotriva oricărei susțineri a Ucrainei și împotriva aderării Finlandei și Suediei la Alianța Nord-Atlantică. În schimb, doamna Meloni a făcut declarații lipsite de ambiguitate privind fidelitatea ei față de NATO și UE. Lidera ”Fraților Italiei” a criticat regimul criminal al lui Putin și agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Este pe aceeași lungime de undă politică cu premierul britanic Liz Truss. De aceea nici nu se va putea înțelege cei doi circari gălăgioși și stupizi din coaliția ei electorală: pro-putiniștii Matteo Salvini și Silivio Berlusconi.

Giorgia Meloni este în momentul de față cea mai coerentă cu sine dintre apărătorii reali ai democrației și ai principiului de suveranitate națională. Pentru că nu poți fi suveranist – deci în favoarea apărării cu ferocitate a ideii de suveranitatea națională – și, în același timp, să fii pentru ștergerea Ucrainei ca stat suveran de pe harta lumii, așa cum vrea Putin. Nu te poți declara adept al ideii de suveranitate națională și, în același timp, să relativizezi și să justifici în mod pervers tendințele criminale și imperialiste ale Rusie. În Europa există și astfel de ”suveraniști” plăcuți lui Putin. Ei văd în Rusia sanctuarul tuturor libertăților, iar în Uniunea Europeană un Moloh care sacrifică pe altarul său națiunile europene. Doamna Giorgia Meloni nu face parte dintre ei. De obicei, astfel de ”suveraniști” pro-ruși sunt reprezentați în Parlamentul European de o altă familie ideologică, ne referim la ”suveraniștii” de operetă – concertul populiștilor și extremiștilor de dreapta. În mijlocul lor, își recită aria excesului de foliculină, în calitate de primadonă, o altă femeie politician: Marine Le Pen.  Într-un recent discurs, Giorgia Meloni a spus că gestul Rusiei de a anexa patru regiuni ucrainene „nu are nicio valoare juridică și politică”. Ea a adăugat că președintele rus Vladimir Putin „își demonstrează încă o dată viziunea sa neo-imperialistă în stil sovietic, care amenință securitatea întregului continent european” și a îndemnat la menținerea unității occidentale în fața acțiunilor Moscovei. Declarațiile ei nu fac decât să îi irite pe partenerii săi de coaliție: Salvini și Berlusconi, cei se pretindeau  ”conservatori”, dar cu voie și bani de la Moscova.

În ceea ce o privește, Meloni este afiliată la o altă familia ideologică – cea a conservatorilor europeni. Este președintele Partidului Conservator European din Parlamentul European. Lidera dreptei italiene este apropiată de valorile conservatorismului național și de poziții politice care erau cândva apărate de creștin-democrația europeană. Giorgia Meloni recuperează electoral o moștenire ideologică pierdută pe drum de Democrazia Cristiana. Prin această victorie electorală semnificativă a partidului Fratelli d’Italia, vom asista oare la o renaștere în Italia și în Europa a curentului creștin-democrat sub o nouă formă? Rămâne de văzut. Timpul o va demonstra.

În ultimele luni înainte de alegerile legislative din Italia, Giorgia Meloni a avut întâlniri cu cardinalul Robert Sarah, un prelat catolic conservator, un critic al pozițiilor progresiste ale Papei Francisc și un mare admirator al Papei Benedict al XVI-lea.  La Vatican, mulți episcopi conservatori în sfera politicii ecleziale privesc cu simpatie această dreaptă italiană de orientare creștină. Meloni aduce pe scena politică idei și valori care sunt ușor de regăsit în Doctrina Socială a Bisericii și în personalismul creștin: apărarea valorii persoanei umane, protecția vieții (nu numai de la concepție până la moartea naturală, dar și toate fazele intermediare și toate vârstele vieții), protecția condițiilor de viață (sănătate, școală, drepturile persoanei). Într-un discurs, care a dat fiori progresiștilor și centriștilor molateci, Meloni se declara o apărătoare a valorii persoanei umane: ”De ce ideea de familie îi sperie atât de mult pe unii? Există un singur răspuns. Pentru că familia ne definește. Este cea care ne definește identitatea. Tot ceea ce ne definește a devenit un inamic al acelora care își doresc să nu mai avem identitate, al acelora care doresc să fim doar consumatori perfecți. Nu mă pot defini public ca italiană, creștină, ca femeie și mamă. Nu. Trebuie să fiu un număr. Pentru că, atunci când voi fi doar un număr, când nu voi mai avea o identitate sau rădăcini, atunci voi fi sclavul perfect ajuns la mila speculatorilor financiari. Voi fi consumatorul perfect. Acesta este motivul pentru care inspirăm atâta frică. Pentru că noi nu vrem să fim niște numere. Vom apăra valoarea persoanei umane. A fiecăruia dintre noi. Fiecare dintre noi are o amprentă genetică unică care nu se repetă. Fie că unora le place sau nu, acesta este un aspect sacru al persoanei umane pe care îl vom apăra”.

Unii falși profeți estimează că formațiunea Georgiei Meloni va sucomba în mocirla golăniei populiste. Alții spun că și  partidul ei Fratelli d’Italia  va ajunge să se bălăcească acolo împreună țuțeri pro-ruși de tipul Salvini și Berlusconi, împreună cu cei care declară inept că UE nu ar fi decât ”o altă URSS”, că Bruxelles-ul nu ar însemna nimic altceva decât un generator de stupizenie progresistă (LGBT, mâncători de gândaci, acceptare sinucigașă de imigranți din afara Europei, etc). Eu, unul, nu îi cred.

De la câștigarea alegerilor din Italia, Giorgia Meloni, cea care urmează să devină prima femeie prim-ministru al Italiei, a făcut două declarații-cheie. Ele îmi semnalizează drumul bun pe care ea îl va putea parcurge, dacă va fi lăsată. În prima, doamna Meloni a salutat „revolta eroică a femeilor iraniene” și a deplâns moartea unei tinere iraniene aflate în custodia poliției: „Toată simpatia mea față de femeile curajoase care luptă în Iran și în întreaga lume pentru a-și apăra drepturile și libertatea”. Nu dreptul de a face avort este tema centrală a existenței noastre, ci drepturile fundamentale și democratice ale femeilor călcate de cizmele unui regim teocratic. Așa cum și apărarea suveranității naționale a Ucrainei în fața imperialismului criminal rus înseamnă, prin extensie, apărarea valorilor Europei. Când președintele Zelenski al Ucrainei a saluta victoria electorală a Giorgiei Meloni, aceasta i-a răspuns rapid: „ Știi că poți conta oricând pe sprijinul nostru loial pentru apărarea cauzei libertăţii poporului ucrainean. Fii tare și păstrează-ți credința neclintită!”. Acestea nu sunt declarații ale unui ”neo-fascist” sau ”post-fascist”. Acestea sunt declarațiile unui om de stat responsabil, ale unei femei italiene, creștină, politician atașat valorilor iudeo-creștine ale civilizației europene. Sunt convigerile exprimate, fără teamă de repercusiunile ostracizării din partea progresiștilor, de Giorgia Meloni, la madre di tutti i cristiani e democratici europei.