„Cum poți să minți la televizor, la oră de maximă audiență și să-ți dorești să fii Președinte al României!?” s-a întrebat retoric Daniel Băluță, cu referire la candidatul „independent”, Nicușor Dan. La rândul său, Sebastian Burduja a catalogat drept impostură conduita edilului lăsat „moștenire” de Traian Băsescu și Klaus Iohannis: „Este profund incorect să beneficiezi de sprijin politic, dar să te ascunzi în spatele unei false independenţe, să profiţi de infrastructura unor partide, dar să mimezi că eşti singur împotriva tuturor şi să foloseşti sloganuri anti-sistem, în timp ce eşti parte a unui sistem care te susţine.”
Dacă alegătorii și-ar dori ca România să arate precum arată Bucureștiul, atunci trebuie să se aștepte la un tablou sumbru. În cei 5 ani, zeci de judecători au constatat abuzurile și ilegalitățile patronate de la PMB, dispunând soluții definitive cu amenzi și despăgubiri de sute de milioane de lei. În plus, doar în Sectorul 2, investițiile publice în școli, spitale, pasaje și spații verzi, anulate prin demersul de suspendare a urbanismului, se ridică la 8,5 miliarde de lei.
Termoficarea lasă oamenii în frig și cu apă rece la robinet, dar și bulevardele blocate de așa-zise „șantiere”, în fapt doar uriașe gropi, abandonate în carosabil. Între timp, blocajul tuturor construcțiilor a dus la explozia prețurilor locuințelor, alungarea investitorilor internaționali și exodul tinerelor familii către Ilfov, sporind traficul și poluarea.
Multe proiecte publice, unele finalizate, ale primarilor de sector, așteaptă ultimele avize de la PMB, la fel ca și miile de solicitări de toaletare a copacilor uscați, care provoacă victime omenești și pagube materiale la fiecare furtună. Iar contribuția Bucureștiului la Produsul Intern Brut s-a prăbușit sub nivelul anului de criză 2009, confirmând dezastrul administrativ.
Greu de imaginat cum s-ar raporta personajul responsabil de haosul administrativ din Capitală la marile teme ale funcției prezidențiale. Pe de o parte, comandantul forțelor armate ar trebui să discute cu partenerii americani din postura de finanțat al lui George Soros și beneficiar al rețelei ONG-urilor acestuia, deși la Casa Albă se află un președinte conservator.
„România este un aliat de încredere al Americii și o piesă-cheie în flancul estic al NATO. Încrederea aceasta ar dispărea dacă Dan, un om compromis ideologic și prin asocieri, ar ajunge la conducere” titra săptămâna aceasta publicația Townhall, din SUA. Tema politicii externe ar fi o altă uriașă necunoscută, câtă vreme de 5 ani încoace toți primarii de sector se plâng că omologul de la Capitală nu le răspunde la telefon și le blochează toate actele.
Singurele subiecte predilecte din discursul candidatului țin de numirea șefilor de servicii și a procurorilor, probabil pentru a continua distrugerea capitalului autohton și îndepărtarea oamenilor competenți de politică, precum în vremurile de glorie ale regimului Băsescu-Iohannis.
Fumigena lansată recent, privind eventuale negocieri de retragere, este încă o dovadă a imposturii. Deși sondajele surprind din ce în ce mai greu opțiunile electoratului, Nicușor Dan încearcă să mobilizeze cât mai mulți naivi, în speranța că sperietura amenințării „extremismului” va conduce la un vot negativ favorabil lui.
La fel cum s-a întâmplat la ultimele 4 rânduri de prezidențiale finalizate, care s-au sfârșit prin dezamăgirea populară și detestarea câștigătorilor aflați azi în spatele „independentului”, Traian Băsescu și Klaus Iohannis.
Să aștepți retragerea candidatului comun (Crin Antonescu) al unei coaliții care deține jumătate din mandatele parlamentare sau a reprezentantei (Elena Lasconi) partidului pe care l-ai fondat, în ciuda succesului uriaș obținut de aceasta în 24 noiembrie, echivalează cu un halucinant ridicol.
Pentru un autointitulat candidat „anti-sistem”, primarul general pare a avea relații mai mult decât onorabile și călduroase cu „sistemul”. Dacă vorbim de sistemul de partide, ne amintim că anul trecut Nicușor Dan a curtat toate formațiunile parlamentare pentru a avea susținere politică în alegeri.
Dacă vorbim de sistemul judiciar, atunci este suspectă inacțiunea acestuia în fața sutelor de probe indicând fapte penale de maximă gravitate: de la nerespectarea prerogativelor funcției până la susținerea părților adverse Primăriei în procese, ori de la intervenția în proceduri de licitație până la prejudiciile constatate de Curtea de Conturi ori dispuse de magistrați.
În fine, sistemul auto-intitulatei „societăți civile”, finanțate netransparent, i-a fost întotdeauna prielnic edilului, inclusiv în vremea când acuzațiile de șantaj cu acțiuni în instanță împotriva firmelor de construcții erau la ordinea zilei.
Tipologia susținerii de care beneficiază Nicușor Dan pare preluată din manualul folosit de Călin Georgescu. Primarul admite relațiile de prietenie și de finanțare cu un om de afaceri bine relaționat în spațiul ex-sovietic (Rusia și Belarus).
Discursul mesianic și anti-democratic, împotriva partidelor politice, se suprapune până la identificare cu finalistul prezidențialelor anulate, în vreme ce conturile și campaniile de Tiktok ale celor doi cunosc aceeași evoluție fulminantă.
Paradoxal e că niciun „influencer” pe trotinetă nu urlă ca din gură de șarpe că ne paște pericolul „extremist”, deși desființarea partidelor e un apanaj principal al fascismului, nici că „rușii” promovează un „putinist” drept candidat independent.
CITIȚI ȘI:
Ultima flegmă a lui Iohannis în obrazul României
De ce l-am mai împușcat pe Ceaușescu, dacă am ajuns să alegem între Călin Georgescu și Nicușor Dan?