Prima pagină » Opinii » Lumină!
Lumină!
Ana-Maria Păunescu

Aflăm, de la posturile specializate în sport, dar şi de la buletinele de ştiri complete, că avem un nou antrenor în prima ligă a Italiei. În Serie A. După zeci de ani, aproape trei zeci, pentru că atâta a trecut de când Mircea Lucescu ne reprezenta în primul tablou fotbalistic al italienilor, Cristian Chivu, pentru că despre el vorbim, aduce antrenorii români înapoi într-un prim plan de care ţara noastră are totdeauna nevoie, semnând cu Parma şi începând deja să îi pregătească pe sportivi pentru a scăpa de retrogradare.

Nu-i muncă uşoară, spun mulţi. Păi sigur că nu e. Niciodată nu e uşor să fii bun, să ai performanţe care să se vadă. Dar Cristi Chivu este un exemplu pentru tinerii de azi, care îşi caută drumul şi care se mai împiedică, pe această cale către succes, de tentaţii şi greutăţi. El este un om care nu s-a lăsat perturbat de nimic.

A muncit, a muncit, a muncit. Într-o discreţie totală. Cu o familie echilibrată acasă, cu nişte copii care au avut, la rândul lor, nevoie de modele. Cu tristeţi, duse şi ele pe umerii pe care anii i-au tot îngreunat.

Sigur că noi nu mai suntem obişnuiţi. Nici cu performanţa, nici cu veştile bune. Noi nu mai ştim decât să măsurăm metrii pătraţi din viitoarea casă a lui Iohannis şi să ascultăm, mai nou, ce spune domnul Băsescu despre situaţia actuală a politicii de azi. Tocmai de la Traian Băsescu luăm lumină acum? Tocmai de la domnia sa învăţăm cum ar trebui să se poarte un preşedinte – interimar sau nu – ajuns la Cotroceni?

Ar însemna că am putea învăţa şi credinţa în Iisus Hristos de la preoţi daţi afară din ortodoxie, pentru fel de fel de practici deloc… sfinte. Ar însemna că ne poate preda şi matematica un repetent de clasa a cincea, dar şi un analfabet limba română, cu toate regulile despre ortograme şi semne de punctuaţie. Să începem să luăm lecţii, aşa-i?

Nu de la Cristi Chivu şi de la alţii ca el, care au sportul, performanţa, rutina şi munca în sânge. Ci de la oameni politici deveniţi politicieni de duzină, despre care nu doar că s-au spus pe la colţuri lucruri rele, ci în contul cărora s-au înregistrat (aproape) oficial erori care n-au voie să existe în sumarul de lucru al unui preşedinte de stat. Nici măcar de sat! Să învăţăm cum se greşeşte mai cu spor, cum se fură cu zâmbetul pe buze, cum se ia în râs orice chestiune gravă care afectează o ţară, un popor, o istorie.

Să învăţăm să aruncăm cu paltonul pe capota maşinilor de lux şi apoi să plecăm liniştiţi acasă, spre vestul cu vitrine bogate. Pentru că parcă văd, peste patru, cinci ani, veţi lua lumină şi de la domnul Klaus, dacă se va deranja să mai răspundă la vreun apel care vine din România care a fost în grija sa, în mâinile sale. Nu şi în inima care se pare că îi vibrează la cu totul şi cu totul alte frecvenţe.

Haos. Dar zăpezi mari prin Bucureşti. Şi nu numai aici. La cât a nins, nici dacă aveam primar nu se putea scoate tot albul de pe şosele. Zilele acestea, măcar, avem speranţa că nu se va mai face niciodată întuneric de tot. Acum nu mai există noapte, acum e mereu zi, a spus cândva un copil care iubeşte marile ierni ale lumii. Din ziua aceasta care nu se mai termină, primiţi şi aceste gânduri care, la rândul lor, aleg să nu se mai încheie. Şi continuă, continuă, continuă…


Citește și:

Boli fără leac pe stoc

Dacă ar mai conta și cultura…

Ziua Prințesei

Dărâmați „statuia” Popovici!

După ce se ridică şi ceaţa…

Ana-Maria Păunescu s-a născut pe 25 decembrie 1990, în București, într-o casă cu poezie și aer de Crăciun. După ce a terminat liceul Cervantes din capitală, a continuat să studieze limba spaniolă ... vezi toate articolele