Marele Negru și strădania lui împotriva Luminii

E mai întunecată ca oricând agora din România. În piața publică se sting luminile una după alta. De la o vreme, guri anti-creștine suflă în lumânările care mai viețuiesc ici și colo. Pare că e vremea întunericului. A Marelui Negru. Marele Negru care își devoalează micimea, în contrast cu ”Marele Alb”, cel pe care încearcă să-l împingă, placid, disprețuitor, la periferia inimii unui popor.

N-am să intru în detaliile anatomice ale minților celor care îl întrupează pe Marele Negru. Unii, formatori de opinie – purtători de calviție (nu calviniști!) și recitatori de poezii nedefinite –, alții, mici prin statura bibliotecii lor, se scufundă în întuneric. Patologia lor psihotică e cuprinsă în manualele de specialitate.

Însă, în actul suicidal al sufletului lor, ei încearcă să tragă în adâncurile urii și inima poporului român. Care încă mai bate! O inimă a credinței în lumină, a credinței în Biserica Ortodoxă Română (BOR).

Turmele întunericului capătă proporții sub toiagul Marelui Negru, iar mințile obturate urmează calea. A neadevărului și a morții spirituale.

N-am să mă refer la reportajul colegilor de la Recorder, cu toate că acesta este pârghia obscurantismului care populează piața publică a zilelor prezente. Presa e pe cât de subiectivă, pe atât de manipulată (și am elemente în acest caz). Dar și manipulantă! Mărturii se află în reacțiile non-argumentate ale celor care s-au înscris ad-hoc în corul celor mai aprigi huiduitori, al celor care au profilul ”tribuniștilor”.

Ei se ridică împotriva vaccinului, ei militează pentru libertățile exhibiționiste, vocile lor se ”sudează” împotriva Bisericii. Biserica îi numește eretici. Eu doar neghiobi. Au mintea mărginită. Marele Dumnezeu nu bate în cazul lor! Au fost loviți deja de moștenirea genetică ori de absența minimalei preocupări către educație, către cunoaștere.

Tulburătoare este lipsa de reacție a autorităților statului. Asediul împotriva Bisericii, a Patriarhului Daniel – schițat atât de grăitor de fratele Florian Bichir în ”Evenimentul Zilei” (CITEȘTE AICI!) – a arătat că Biserica nu are un aliat în statul român! În autoritățile lui care ar fi trebuit să riposteze față de judecata neavenită (generalizată) la adresa credibilității Bisericii.

Președintele tace! Premierul tace! Și, prin aceasta, fiecare dintre ei acceptă, într-o complicitate imundă, tentativa de discreditare a Bisericii. A inimii poporului român!

Până la urmă, ce ne-a mai rămas?! Doar credința în Lumină, în Biserică, dar și aceasta este pe cale de a se sparge în milioane de cioburi!

Probabil că, în răsăritul unor noi campanii electorale, cei care acum fac pasul înapoi vor căuta binecuvântarea Bisericii și își vor asocia imaginea cu Ea! Azi, se dezic și, de conivență, tolerează jocurile Marelui Negru!

Cu toate acestea, în prezența Marelui Negru e suficientă o singură lumânare, pentru ca el să nu preia controlul absolut, iar această opinie poate fi una dintre lumânări. Opinia aceasta nu este propagandă pentru nimic vremelnic, ci pentru ideea de credință, de speranță. Și orice share a acestui text poate aprinde o altă lumină! Și alta, și alta, până când… ”Lumina va lumina în întuneric, iar întunericul nu o va cuprinde” (Ioan 1, 5).

P.S. Una dintre Lumânările despre care scriam în text, mi-a trimis pe whatsapp un mesaj mișcător: ”Problema este că a început un atac cum nu a mai fost niciodată, la unul dintre ultimele puncte de sprijin, de echilibru, de suport. Familia este demult atacată, morala nu mai vorbim, mai rămăsese credința fiecăruia, care îi dădea tărie și acest fapt deranjează. Aici este atacul, de fapt! Și chiar nealinierea Bisericii la noul val progresist este o cauză clară a acestui atac abia început”.