Neputința lui Rafila în timpul domniei lui Curcă-Împărat

Pe Șoseaua Vitan Bârzești, Institutul Național de Medicină Legală ”Mina Minovici”, o instituție strategică pentru sistemul judiciar din România (și nu numai!), este la un pas de implozie și nimeni nu face nimic pentru a-l aduce la standarde moderne, internaționale. Dimpotrivă, totul acolo este dictatură. Iar Ministerul Sănătății, sub bagheta profesorului doctor Alexandru Rafila, nu taie în carne vie pentru a scoate din șocul traumatic prelungit personalul care lucrează acolo.

După ce unii dintre medicii legiști nu au mai rezistat și au trimis petiții la minister, ministrul Alexandru Rafila a trimis Corpul de Control, care, dezamăgitor, nu a făcut nimic. “Problema este una sensibilă”, mi s-a spus de la minister, și trebuie tratată cu mănuși. Am înțeles imediat motivul ascuns: să nu se distrugă feng shui-ul directorului INML, George Cristian Curcă, cel care a reușit în cei șase ani de mandat performanța de a aduce institutul câteva trepte mai jos decât nivelul la care ajunsese pe vremea regretatului profesor și medic legist Dan Dermengiu.

Dacă unii nu știu cât de importantă este această instituție, explic esențialul. Aici, prin priceperea medicilor legiști și a celor care lucrează în laboratoarele institutului, fie că este genetică, toxicologie sau histopatologie, sunt elucidate cauzele morții pentru multe dintre persoane. Că este vorba de morți suspecte, posibile malpraxisuri, accidente din culpă, otrăviri, precipitări cu aparență de suicid, decese inexplicabile, omoruri, înecuri, intoxicări, morți subite ale nou-născuților, asfixii etc, pentru toate se așteaptă răspunsul specialiștilor de la INML și de la serviciile de medicină legală județene și cabinetele de medicină legală.

O importanță deosebită în angrenajul judiciar o au expertizele și constatările medico-legale. Fără ele, dosarele cu astfel de cauze, cu încărcătură și abordare criminalistică, sunt blocate. Și cu cât stau mai mult blocate, pentru unele dintre ele se atinge prescripția. Timpul curge în defavoarea adevărului. Poliția și parchetele, implicate în această colaborare permanentă, devin neputincioase, oricât de buni ar fi criminaliștii, puțini, foarte puțini și ei față de cei pe care România îi avea la începutul anilor ’90.

Dar nu este cazul să trec aici prin istoria medicinei legale pentru a evidenția importanța acestui domeniu extrem de vast, a profesiei de medic legist, de chimist și biochimist în laboratoarele medico-legale. Nu cred că are rost să mai punctez faptul că tot aici se pot răsturna concluzii preliminare de la cercetarea la fața locului, că alcoolemia este o problemă care se tranșează tot aici, ca și problemele psihiatrice, infirmitățile, ADN-ul (introdus în 1995), filiația, problemele complexe ce țin de traumatologie.

Aș adăuga și importanța pe care ar fi trebuit să o aibă cercetarea cauzelor morților generate de COVID în ultimii doi ani și jumătate și care nu a existat. Dacă nu ar fi fost date tot felul de ordine și hotărâri controversate, dacă ar fi fost altfel abordată colaborarea cu celelalte instituții de sănătate, dacă Ministerul Sănătății ar fi pus ca prioritară această cercetare, probabil am fi avut alte rezultate. Și mai puțini morți.

Dar așa, am văzut și noi cum ne-am cufundat în tot felul de comentarii speculative, în ipoteze care mai de care mai aiuritoare și cum, în tot acest timp, știm că nu știm mai nimic despre decesele etichetate drept rezultat al contaminării cu SARS-CoV-2 și tulpinile lui. Lipsa dialogului cu organele judiciare pentru a le explica dificultățile și pentru a lua măsuri deștepte a dus la o aglomerare cu decedații din spitale. Adică, după ce o perioadă nu s-au făcut autopsii pentru că așa au hotărât mai marii ministerului, a urmat perioada în care toți decedații din spitale erau direcționați la INML, chiar dacă muriseră din alte cauze decât cel al coronavirusurului, sub pretextul că fuseseră pozitivi în timpul internării. Astea sunt lucruri care nu se uită, pentru că, știm cu toții, există o memorie a durerii…

Revenind, însă, la actualitate, INML se află într-o situație dramatică, aproape de colaps. Directorul general al institutului, profesorul Curcă, nu recunoaște însă nimic. Dimpotrivă, atunci când, recent, unii colegi din presă au devoalat nemulțumirile existente în instituție, Curcă s-a enervat, s-a înfoiat și a trimis imediat drepturi la replică în care a ”explicat” cum că în această instituție totul e roz, iar medicii legiști care au semnalat Ministerului Sănătății problemele majore cu care se confruntă institutul precum și comportamentul dictatorial, amenințător și lipsit de respect pe care îl are directorul față de ei nu ar exista.

Cum situația era văzută total diferit de angajați și director, m-am documentat, am pus cap la cap informațiile culese și vă redau realitatea de care sper să țină cont și ministrul Sănătății și să mai trimită o dată Corpul de Control, care să își și facă datoria, nu să o mermelească, așa cum a făcut-o de curând.

În primul rând, un număr important de medici din INML cu care am discutat reclamă faptul că directorul Curcă are un comportament necolegial, dictatorial, amenință atunci când ordinele nu i se respectă. Din această cauză, inclusiv din Consiliul Superior de Medicină Legală, unii medici care erau membri s-au retras (cum este cazul prof. dr. Valentin Iftenie). Aici, la Consiliu, unde ședințele trebuiau să aibă loc de două ori pe an, este haos. Ședințele se fac des, on line, nu este fixată ordinea de zi, iar medicii cu care am discutat susțin că nu mai există nicio încredere în rezultatele și hotărârile care se adoptă, mai ales că nici măcar nu se întocmește proces-verbal, ceea ce face ca și directorii celorlalte institute medico-legale din țară să fie bulversați.

Sigur, domnul director Curcă are și acoliții lui prin institut, pe care îi susține și menajează. Cu cei care au vână, se revoltă și apără demnitatea profesiei este, însă, în război. Ei mi-au explicat că activitatea de probațiune este compromisă întrucât există un hipercontrol din partea directorului, acesta a preluat atributele medicilor șefi de prosectură și medicină legală publică, verifică toate documentele și de acolo se nasc marile întârzieri, nejustificate, atât la repartizarea lucrărilor, cât și la expedierea lor. Așa fiind, mă întreb, ce motiv ascuns există în această metodă de supervizare?

Laboratoarele nu mai sunt de multă vreme dotate corespunzător, există și o lipsă acută de personal. De aceea, un buletin histopatologic sau toxicologic durează chiar și un an de zile. Ba mai mult, lipsesc mulți dintre reactivii necesari elucidării existenței unor substanțe, cum ar fi cele din categoria etnobotanicelor.

În urmă cu doi ani, șefa laboratorului de genetică, Ligia Barbarii a fost destituită. Ea este cea care, în calitatea pe care o deținuse până la acel moment, a lucrat la elucidarea multor cazuri ce țineau de identificarea unor persoane, începând cu soții Ceaușescu, apoi misiunea de identificare a partizanilor din Apuseni, cazul studentei japoneze ucise în pădurea Corbeanca, Țundrea, Elodia, și, desigur – lumea își amintește pentru că este mai recent -, cazul Caracal.

Ligia Barbarii a câștigat procesul cu conducerea institutului, dar i-a trebuit un an ca să fie reîncadrată. Șapte luni până a venit motivarea deciziei definitive și încă trei luni în care a trebuit să obțină punerea în executare. Că altfel, domnul director nu ia în considerare deciziile definitive ale instanțelor, ci doar punerile în executare silită. Și această metodă face parte din arsenalul domnului Curcă.

Dar poate fi schimbat ceva? Nu. Pentru că schimbările în interior sunt doar cele dictate de prof. dr. Curcă, un fel de Dumnezeu peste medicina legală de vreme ce nimeni nu-l poate da jos. Are mandat pe viață. Că așa este legea în vigoare. O lege care ar fi trebuit de multă vreme înlocuită, însă nu se dorește.

Un proiect de lege în care se propune un mandat limitat al directorului INML zace prin sertarele Ministerului Sănătății. Domnul ministru Rafila ar putea să urnească proiectul și să îl susțină, dar se pare că și aici există “sensibilități”. Totuși, ar fi bine ca măcar acum, când un alt proiect pentru medicina legală va intra în dezbatere la Camera Deputaților (decizională), deci este pe țeavă, Guvernul să facă modificările absolut necesare care se cer, mai ales că și acest proiect – din câte știu- are lacune majore.

Între timp, ce credeți că se întâmplă la Laboratorul de genetică din INML după reîncadrarea Ligiei Barbarii? Domnul director Curcă împărțise deja laboratorul, gândindu-se că e “uau” dacă face unul destinat identificării ADN-ului mitocondrial și a numit un șef nou de laborator. Care nu se știe ce atribuții are. Dar care, după reîncadrarea Ligiei Barbarii continuă să fie șef și semnează toate rapoartele de genetică judiciară, deși toate sunt realizate de Barbarii.

În urmă cu ceva vreme, un alt genetician ar fi fost șantajat să-și dea demisia. Este vorba de Elena Neagu, care era în institut de 14 ani, iar pretextul a fost că a făcut genetică medicală și nu medico-legală (!?). Din ce știu, și Elena Neagu și-a recâștigat drepturile în instanță.

Între timp, din INML s-au pensionat destui specialiști și în locul unora au fost făcute încadrări cu jumătate de normă. Sau delegări, că e la modă, ca în Justiție.

Mai mult, ce credeți că s-a întâmplat cu medicii rezidenți? Nu mai au voie să meargă pe teren la cercetarea la fața locului, fapt confirmat de medici legiști care fac gărzi și merg pe teren. Și pentru că frumusețea haosului stă în deciziile la vârf în acest institut, din ordinul conducerii a fost montat un aparat cu cartele pentru înregistrarea orei de venire și a celei de plecare a tuturor angajaților. Asta în condițiile în care mulți dintre medicii angajați sunt pe teren, cu diverse probleme ce țin de activitatea de zi cu zi.

Închei această parte dedicată problemelor legate de laboratorul de genetică cu o informație care arată ce a mai ieșit din profunzimea gândirii directorului INML. Prin noua organigramă, se dorește desființarea acestui laborator prin comasarea cu cel de serologie. Bravo, tare! Dar de ce? Laboratorul de genetică funcționează de 24 de ani, ar trebui îmbunătățit, cu aparatură modernă și logistică sofisticată.

Apoi, de ce este nevoie de un laborator de ADN mitocondrial? Cazuri precum cel de la Caracal, când a fost nevoie ca pentru oasele descoperite în pădure și din care nu s-a mai putut extrage ADN nuclear – fiind nevoie de trimiterea lor la FBI, în SUA pentru identificare de ADN mitocondrial – sunt extrem de rare. Iar o astfel de analiză ar costa infinit mai puțin dacă ar fi trimisă în străinătate decât dotarea unui laborator pentru ADN mitocondrial la București. Însă, nu cunosc resorturile care îl fac pe directorul Curcă să impună așa ceva în organigrama INML.

În medicina legală, un rol important îl are autopsierul. Ei bine, și aici managerul ar fi trebuit să rezolve problema. De mai bine de șase ani, nu se mai fac cursuri de formare a autopsierilor. Pentru cine nu știe, autopsierul este o persoană specializată a cărei intervenție constă în pregătirea, participarea și asistarea autopsiei, în prezența unui medic legist. Autopsierul pregătește instrumentarul și aparatura și ajută la disecția unui cadavru și examinarea anatomică a organelor interne, pentru a stabili cauza morții, necropsia. Deci e cam important, nu?

În acest context, al lipsei cursurilor de autopsier la nivelul INML, alții s-au apucat să deschisă astfel de cursuri. Și cu meseria de tanatopractor (îmbălsămarea cadavrelor) este la fel, în România există cursuri de acest gen în mediul privat. Și fac bani frumoși, prin firmele de pompe funebre. La INML, conducerea nu este interesată însă ca aceste cursuri să fie reluate.

Și în ce privește învățământul superior medico-legal, veștile sunt proaste: este pe marginea prăpastiei. Iar la Institutul Național al Magistraturii, viitorii magistrați au ajuns să fie instruiți de medici tineri, uneori rezidenți, în locul specialiștilor cu experiență în psihiatrie, psihologie, traumatologie etc. E bine așa, de ce să cerem calitate viitorilor procurori și judecători, când prin instanțe și parchete prea puțini mai țin sus stindardul demnității profesiei de magistrat?

Consecințele acestei deteriorări a învățământului pe acest palier se manifestă prin faptul că ne trezim de multe ori, în multe cazuri, cu stabilirea de obiective inadecvate unei abordări medico-legale și cu dosare făcute varză. Ceea ce este foarte grav. Dar, iarăși întreb, cine să pună la loc cărămizile smulse din temelie?

Revin la situația catastrofică în care a ajuns INML, instituția de la care se așteaptă cu anii rapoarte de constatare, expertize ce pot duce la aflarea adevărului pe baze știintifice sau refacerea unor expertize în cazuri discutabile, contradictorii.

Și la laboratorul de toxicologie sunt probleme mari. În cazuri privitoare la alcoolemie, buletinele se dau în 2-6 luni, iar în cazul drogurilor, în 6-9 luni. Gândiți-vă la situația în care o persoană se trezește cu un marker pozitiv și acesta este fals pozitiv, iar el așteaptă nouă luni pentru ca INML să îi dea rezultatul analizei care poate combate primul rezultat? Mai mult, se pune întrebarea dacă nu cumva în acest interval de timp analiza nu suferă cumva modificări sau o degradare a concentrației reale?

La laboratorul de toxicologie din INML, aparatura este insuficientă, de multe ori rămâne fără reactivi, pentru că sunt întreruperi mari în achiziționarea lor. Și, iarăși, foarte grav este că metale precum mercur, cupru, cobalt nu pot fi evidențiate și ca atare nici dozate. În astfel de cazuri se apelează la diagnostic de excludere, și nu pe unul de identificare clară.

Altă bubă: nu se pot face dozări cantitative pe substanțe psihoactive în urină care ar permite stabilirea obiectivă a influenței unor astfel de substanțe asupra capacității de conducere.

Iar dacă la INML s-a ajuns ca certificatele de deces să fie acordate de oameni care nu au pregătire medicală superioară, așa cum am aflat, și dacă se țin concursurile după criterii știute doar de profesorul Curcă, când vrea domnia-sa și cum vrea, fără ca șefii de laborator să cunoască toate aspectele, atunci nu este de mirare că în interiorul acestei instituții miroase mai ceva ca atunci când nu existau frigidere performante pentru menținerea corpurilor celor decedați și că atmosfera este una de înmormântare cu scandal.

În final, vă las să vă amuzați sau să fiți consternați – cum am fost și eu când am citit – cu rezultatul verificărilor făcute de Corpul de Control al ministrului Sănătății, comunicat în 2 septembrie2022:

„În urma verificării activității INML «Mina Minovici», s-a constat existența unor întârzieri considerabile în soluționarea lucrărilor medico-legale. Urmare a acțiunii Corpului de Control, conducerea instituției a stabilit un calendar pentru reducerea întârzierilor şi aducerea la zi a tuturor lucrărilor până la sfârșitul anului 2022.

Corpul de Control al ministrului Sănătății a constatat existența unei stări tensionate între angajații INML «Mina Minovici». Conducerea institutului a primit recomandarea de a instaura cât mai curând posibil relațiile de comunicare firești între angajații instituției, pentru a putea răspunde obligațiilor legale ce-i revin.

În urma verificării echipei de control, s-a constat că sectorul de radiologie medico-legală era nefuncțional, din cauza lipsei de personal. Ministerul Sănătății a cerut reluarea imediată a activității sectorului de radiologie şi dotarea acestuia cu echipamentele necesare desfăşurării activităţii specifice de medicină-legală.”

Vin cu următoarele precizări:

• În realitate, nu este vorba de o stare tensionată între angajații INML, adică nu se ceartă ei între ei, ci este o stare tensionată între mulți dintre angajați și directorul INML, Cristian Curcă.
• Sectorul de radiologie medico-legală este nefuncțional, drept urmare nu are personal pentru că a fost desființat de directorul Cristian Curcă, în baza unor temeiuri necunoscute, în urmă cu mai mulți ani.
• Așadar, după ce am făcut “radiografia” INML cu problematica la zi, adaug următorul considerent: domnul Cristian Curcă este un foarte bun profesor universitar și acolo i-ar fi locul (atemporal, firește), dar în ce privește “capacitățile” sale de conducător și coordonator al întregii activități din INML, realitatea probează că această funcție îl depășește.

Drept urmare, ministrul Sănătății, profesor dr. Alexandru Rafila, poate lua o decizie radicală, dar sănătoasă pentru medicina legală și pentru societate în general. De ce? Pentru că Mina Minovici, ilustrul medic legist fondator al acestui institute, a lăsat o definiție de care trebuie să se țină întotdeauna cont: “Medicina legală furnizează acele elemente necesare judecătorului pentru a-și fixa convingerile în darea hotărârilor cu putere de lege”.

Are ministrul Rafila puterea de decizie să schimbe ceva sau îi trebuie un microscop ultraperformant pentru a depista virușii de la INML care se văd cu ochiul liber? Eu îl știu un profesionist. Ca om politic nu l-am catalogat încă.