Evaluând considerentele deciziei Curții Constituționale numărul 358/ 26 mai 2022, făcută publică pe site-ul Curții Constituționale a României la data de 8 iunie 2022 , constatăm efectele drastice pe care această decizie ar urma să le aibă în aplicabilitatea instituției prescripției răspunderii penale în practica judiciară.
Deși recent instanțele naționale au invocat decizii ale CJUE prin care ar fi putut opta, în anumite condiții, cu privire la aplicabilitatea unei decizii a Curții Constituționale, în cazul deciziei 358/2022 considerentele sunt explicite: din anul 2018, de la data publicării deciziei 297/26 aprilie 2018 și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației NU conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
Cu alte cuvinte, în tot acest timp NU a existat instituția întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, iar toate dosarele în cadrul cărora s-a împlinit termenul prescrpției generale a răspunderii penale ar trebui să primească o soluție de clasare/încetare a procesului penal, în funcție de faza procesuală în care se află.
Efectul devastator al acestei decizii vine ca o sancțiune pentru pasivitatea legiuitorului care din anul 2018, când a fost publicată decizia CCR nr 297/26 aprilie 2018 nu a înțeles să remedieze aspectele identificate ca fiind neconstituționale și nu si-a însuțit comportamentul constituțional la care era obligat-paragraful 34 din decizia mai sus menționată.
Paragrafele 73 și 74 din decizia 358/26 mai 2022 clarifică atât culpa legiuitorului care nu a înțeles să adopte o lege prin care să intervină legislativ și în temeiul art.147 din Constituție să stabilească în mod clar și previzibil cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale cât și consecințele prezentei decizii: pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii din anul 2018 și până la data publicării a unui act normativ care să clarifice norma, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
Soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate și nu de respingere ca inadmisibilă (întrucât ar mai fi examinat în cadrul deciziei 297/26 aprilie 2018 aceleași aspecte) confirmă tocmai aspectul de noutate: dispozitiile întregului articol 155 alineatul 1 sunt neconstituționale, pe cale de consecință se va aplica legea penală mai favorabilă în cadrul dosarelor penale aflate pe rolul organelor judiciare, iar instituția prescripției generale a răspunderii penale, cu termene mai scurte decât cele ale prescripției speciale a răspunderii penale, este singura rămasă în vigoare.
DECIZIA POATE FI LECTURATĂ AICI!