Oare se întâmplă minunea?
Povesteam, zilele trecute, cu oameni care se pricep la sport și care din asta își hrănesc nevoia de a-și menține mintea și inima sus, despre posibila numire a lui Mircea Lucescu în fruntea echipei naționale a României. Nu prea le venea să creadă – oamenilor pricepuți la sport – și nu prea îmi venea mie să cred – biet suporter al unei echipe care, din când în când, mai știe și să fie o echipă credibilă – că astfel de vești bune pot veni din gura unor oameni care, până acum, cel puțin, au arătat în prea puține rânduri că le pasă de țara noastră și de cei care o reprezintă, pe la turneele mai mari sau mai mici pe la care ajungem.
Așadar, să fi tras lozul cel mare? Acela pe care nici nu îndrăzneam să-l fixăm cu privirea în mulțimea de lozuri în plic de pe masa președinților de orice fel? Persoana cu care stăteam de vorbă spunea, temătoare, că e posibil ca reprezentanții Federației să-i fi făcut propunerea lui Lucescu știind că vor fi refuzați din start, neavând noi, de exemplu, atâția bani pentru a-l plăti pe cel mai titrat antrenor român din prezent.
Numai că pe Lucescu nu-l interesează banii. El e atât de mare, atât de mult succes are deja, a demonstrat cine e în atât de multe ocazii, încât o întoarcere la echipa națională n-ar fi o afacere pentru dumnealui, ar fi o lecție de viață pe care o oferă, din nou cu generozitate, acelora care nu știu să numere altceva decât bancnote. Întoarcerea lui Lucescu la națională, după aproape patruzeci de ani de când a mai condus echipa țării, ar fi un gest de o noblețe extraordinară, care ar veni să încununeze o carieră uriașă, care s-a clădit cu răbdare, doar pe muncă. Doar pe muncă.
Așadar, oare domnul Burleanu și colegii săi de negocieri, or fi aruncat bomba în telefonul lui Mircea Lucescu, invitându-l la negocieri, fiind convinși că vor fi refuzați din prima? Nimic nu-i imposibil. Numai că planurile clar le-au fost încurcate. Iar un gest neserios în fața unui asemenea om ar cădea ca un fulger asupra prestanței Federației și a mandatelor acelora care, de ani și ani, o conduc. Așa că au fost obligați, în acest scenariu deloc optimist, să meargă înainte, încercând, cu adevărat, ca antrenorul să semneze contractul.
Oare se întâmplă minunea? Vine acasă Mircea Lucescu? Vom avea, din nou, forță, din toate punctele de vedere, în meciurile care ar putea să ne ducă la Campionatul Mondial din 2026? Vom câștiga din nou respectul pe care l-am avut cândva din partea celor mari și pe care l-am pierdut, așa cum am mai scris, așa cum am mai strigat, din neputința de a ne ține valorile sus, de a ne face văzuți din unghiul bun, de a ne controla ieșirile mai puțin elegante, de a concura acolo unde știm că avem șanse de câștig?
Cred în miracole. Iar în Mircea Lucescu… Cred de când eram copil și nu visam să am numărul dumnealui în agenda telefonului. Doamne, ajută! Să vină la Națională și să ne dea aer pentru încă niște ani, pentru încă niște bătăi de inimă în ritm de victorie! Nu că am merita, dar marii campioni, ca Mircea Lucescu, nu fac bine doar acelora care merită.
Numai astfel de oameni mai pot salva ceva. Numai astfel de oameni mai pot ține România vie!
CITIȚI ȘI: