La 31 decembrie, afară din joc cu OMV!

Discriminările față de români în interiorul UE, acceptate tacit chiar de noi, neamendate la timp cu fermitate, ni se întorc acum împotrivă. Umilirea noastră în spațiul comunitar de către anumite state partenere din UE (Germania, Olanda, Austria) reprezintă până la urmă efectul de bumerang al unei atitudini de servilism voluntar practicat ani la rând chiar de unii lideri politici din România față de ”simandicoasele” clubului.

Discriminările de pe piețele muncii din Uniunea Europeană, folosirea la un moment dat a MCV-ului de către Bruxelles ca instrument de cenzurare a presei libere din România (pe vremea lui Băsescu), așteptarea interminabilă a admiterii în Schengen, toate aceste umilințe suportate tacit de noi nu au făcut decât să consolideze în spațiul comunitar o falsă și nedreaptă imagine a românilor ca milogi ai Europei. Este a nu știu câta oară când nu ne învățăm minte. Plecăm umili capul, ne subestimăm, ne considerăm inadecvați. De câte ori, speculând bunătatea noastră și capacitatea noastră de a îndura, unii lideri din UE au folosit, în interesul propriu, naturala modestie a românilor, transformând-o în sentiment de culpabilitate indus unui întreg popor. Ei, etalonul perfecțiunii, noi, repetenții clasei. O formă de bullying diplomatic intracomunitar.

Nu vă faceți iluzii. Nu doar Austria este cea care ne șantajează politic și comercial. Până acum, acest rol a fost jucat de Olanda. Acum, guvernul olandez a fost trimis să joace aria calomniei în curtea bulgarilor. Există de mult timp un grup restrâns de state, în interiorul spațului comunitar, care sunt adeptele unui model de Uniune Europeană ca cerc select și închis, fără restul țărișoarelor de umplutură din jurul lor. Vor o Europă cu mai multe viteze. Ca să folosesc comparații din limbajul fotbalistic, vor un ”campionat” cu diferite ligi. Una restrânsă, superioară, și câteva inferioare (care să graviteze ca sateliții în jurul ei). În viziunea germană – și a suratelor ei de club select -, UE ar putea funcționa mai bine dacă ar exista doar o primă ligă de profesioniste, care ar urma să decidă totul în materie de strategie de joc. Cine acceptă decizia lor în materie de energie, finanțe și politică externă, bine; cine nu, să stea pe margine, să joace în liga inferioară.

CRĂCIUN Comedia romantică care a devenit populară pe Netflix: O poveste MAGICĂ despre regăsirea iubirii

23:58

VIDEO Nicușor Dan: „Cu PSD-ul eu am fost un adversar politic. Însă lucrurile s-au schimbat RADICAL în România”

23:57

Numai că ”iobagul” român s-a trezit între timp. Vrea să fie promovat în liga profesionistă a UE. Și pe bună dreptate. Primadonelor (Germania, Olanda, Austria) le bate recesiunea la ușă, în timp ce aici, românii, virtuozi ai acrobațiilor supraviețuirii încă de pe vremea comunismului, marchează o schimbare de statut propriu în interiorul UE. România tinde să se profileze ca o potențială forță economică regională. PIB-ul țării noastre este mai mare decât cel al Greciei, al Cehiei, al Bulgariei. Unii preconizează o creștere economică prin care, în următorii doi-trei ani, țara asta, invidiată și dușmănită de mulți, va depăși PIB-ul Finlandei sau chiar al Portugaliei. În plus, România se poziționează din ce în ce mai mult ca un hub regional energetic cu valoare strategică.

De acum înainte ar trebui să pretindem în mod justificat un real tratament egal în interiorul UE. Când vor apărea gesturi, cât de mici, de lipsă de respect față de această țară, liderii ei nu ar trebui să se refugieze cu coada între picioare pentru a-și rumega fierea frustrării. E timpul de îndreptat coloana. Nu suntem cu nimic mai prejos față de alte state din UE.

Acum trebuie scos tot arsenalul de arme economice și de avantaje regionale pentru a pedepsi decizia injustă a Vienei. Procedând în acest fel, nu trebuie să ne îngrijorăm că alimentăm puseuri suveraniste și eurofobe față de Bruxelles. Noi nu suntem Ungaria lui Viktor Orban. Românii rămân profund pro-UE. Toți românii știu. Nu Uniunea Europeană în ansamblul ei este de vină pentru această atitudine discriminatorie a unui populist ieftin aflat la putere la Viena. Vina pentru neconsolidarea securității în spațiul Schengen o poartă liderii politici europeni deveniți agenți de influență și dezbinare în slujba Moscovei (Austria, Ungaria). Acești lideri au trădat principiile solidarității europene. Prin deciziile lor aberante la nivel înalt, servesc de minune strategiei geopolitice rusești. Actualul leadership al Austriei nu este decât o anexă a Rusiei. Prin opoziția sa față de admiterea noastră în Schengen, cancelarul austriac îi oferă lui Putin un excelent prilej să își intensifice în România trompetele propagandei anti-UE.

Nu doar România este privată injust de acces la Schengen. Prin blocarea României de către cancelarul Karl Nehammer, Uniunea Europeană în ansamblul său este văduvită de o componentă importantă (România) a politicii sale de control și de securitate față de fluxurile migratorii și de cele ale criminalității transfrontaliere. Moscova își freacă mâinile de satisfacție.

Fermitate și măsuri de retorsiune economică față de Austria trebuie adoptate urgent. De aproape 11 ani, România îndeplinește toate criteriile tehnice de aderare la spațiul Schengen. Prin neacceptarea ei în Schengen de către Olanda sau Austria în toți acești 11 ani, pe motive absolut aberante, România a pierdut aproximativ douăzeci și cinci miliarde de euro. Putem considera că această frână reprezintă o formă deghizată de protecționism adoptat de olandezi și austrieci pentru a bloca competitivitatea românească în diverse zone de business: blocarea investițiilor străine directe are un impact negativ asupra menținerii și creșterii locurilor de muncă în companiile private. Românii sunt pedepsiți pentru creșterea economică din ultima vreme, iar pedeapsa cu blocarea accesului în spațiul Schengen nu face decât să creeze un impact negativ asupra prosperității tuturor românilor.

Una din cele mai urgente măsuri de retorsiune economică față de Austria care ar trebui să fie adoptate urgent sunt cele referitoare la una dintre cele mai toxice companii pentru securitatea noastră energetică: OMV. În România, politicile de exploatare energetică promovate de OMV au rezonat perfect cu perfidul interes rusesc de fisurare a blocului comunitar. Nu întâmplător un distins intelectual clujean o numea într-un comentariu pe Facebook ”falanga putinistă OMV”.  Trec peste faptul că povestea vânzării Petrom către OMV în sine are toate datele unui film de spionaj. Un cadru activ al serviciilor bulgare de informații, lucrând pentru serviciile secrete rusești, Stamen Stancev, a fost cel care a corupt autoritățile din România să vândă Petrom către OMV. Stancev a fost  condamnat în România, după ce a fost găsit vinovat în scandalul privatizării Petrom.

Presa din Austria semnala la vremea respectivă că în spatele OMV stau de fapt finanțele oligarhilor ruși legați direct de Kremlin. Jurnaliști austrieci avertizau că OMV Petrom reprezintă de fapt o „vacă de muls bani” din România, nu atât pentru austrieci, cât mai ales pentru ruși. La un moment dat, publicația austriacă ”Kurier” scria că există scenariul ca austriecii de la OMV să se retragă de la Petrom și în locul lor i-ar putea aduce ca acționari majoritari pe rușii de la Gazprom. Dar, ceea ce l-a înfuriat pe agentul de influență al lui Putin din Austria, adică pe cancelarul Karl Nehammer, este că românii s-au trezit în ceasul al doisprezecelea. Statul român a asigurat, din punct de vedere juridic, compania petrolieră autohtonă. În Directiva Petrolului, document valabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene, este stipulat că statul român îşi poate păstra dreptul de preempțiune asupra acțiunilor Petrom, în cazul în care OMV va decide înstrăinarea participației către alte firme străine.

În plus, din considerente de securitate națională, un stat membru poate refuza acordarea unor concesiuni de explorare/exploatare de hidrocarburi, atât petrol, cât şi gaze naturale. Asta înseamnă că statul român poate oricând, pe motive de securitate națională, să nu fie de acord cu o tranzacție suspectă propusă de austrieci, în special cea prin care rușii sunt lăsați să intre în tezaurul aurului negru din România.

De aceea, în ultimul an a existat un lobby frenetic al OMV pentru a modifica legea offshore adoptată de Parlamentul României la finalul lunii mai. Pur și simplu, OMV vrea să elimine dreptul de preempțiune al statului român de a controla cantitățile de gaze vândute de concesionar (adică de OMV) prin contracte bilaterale cu terți (cu Germania, spre exemplu). Noua lege offshore intrată în vigoare în mai are un scop precis: să protejeze siguranța energetică a României, siguranța noastră energetică fiind o componentă a siguranței naționale. Austriecii de la OMV – și sponsorii geopolitici din spatele lor – sunt furioși. Prin această nouă lege offshore, pe care OMV o vrea eliminată, statul român are dreptul să monitorizeze cantitățile de gaze exploatate din perimetrul românesc al Mării Negre (Neptun Deep), să accepte sau să refuze tranzacționarea de către OMV a acestor cantități de gaze pe piețele internaționale. Românii au reușit să își păstreze dreptul de preempțiune și să îl consolideze prin noul act normativ. Mai mult.

Noua lege offshore stipulează foarte clar: cantitățile de gaz extras din perimetrul românesc al Mării Negre, dorite a fi comercializate de OMV pe piața internațională către terți, vor trebui să fie oferite spre vânzare, cu prioritate, statului român la prețuri considerate acceptabile. Cu alte cuvinte, prioritatea în achiziționarea de gaz extras din perimetrul românesc la Marea Neagră o are România – piața noastră internă. Numai dacă statul român decide că are rezerve suficiente de gaze, și dacă nu îi mai sunt necesare cantități suplimentare pentru depozitare, numai atunci OMV poate vinde pe piața internațională. În caz contrar, statul român – dacă apreciază că nu îi sunt respectate drepturile de preempțiune – are la dispoziție un termen de șapte zile să refuze tranzacțiile făcute de OMV.

OMV are termen până la 31 decembrie să demonstreze că are banii necesari pentru investițiile promise pentru exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep. Șefii companiei OMV s-au milogit de Iohannis să permită amânarea investițiilor până anul viitor. Solicitarea de amânare nu e o surpriză. Cercul de interese și finanțatorii din jurul cancelarului austriac Karl Nehammer au rămas pe uscat. Sponsorii lor de la Kremlin (politicieni, oligarhi și serviciile de spionaj din jurul lui Putin) nu mai au bani. S-au dus pe războiul împotriva Ucrainei.

Pe scurt: OMV mai are la dispoziție doar trei săptămâni pentru a semna acordul de comercialitate pe gazele descoperite în perimetrul de la Marea Neagră. Dacă nu o face până la 31 decembrie anul acesta, își pierde licența de la data de 1 ianuarie 2023. Acum trebuie aplicată legea talionului. Ne-ați blocat intrarea în Schengen ca să vă răzbunați pe noua lege offshore, noi vă scoatem din joc. În numele securității naționale, OMV raus!

Autor

Bogdan Rădulescu

Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), ... vezi toate articolele