OPINIE. Cum ne salvăm din toamnă? (4) Primul pas: solidaritate tip “grupuri mici”

“Breaking news, 01/04/2020: In conferinta de presa extraordinara sustinuta in comun de catre Klaus Iohannis si Ludovic Orban, acestia au anuntat decizia de reducere a salariilor bugetarilor, incepand cu 1 aprilie 2020, urmand ca detaliile si termenele de aplicare sa fie anuntate ulterior de catre ministerul muncii; tot incepand de azi, acelasi minister va demara o ampla ancheta sociala ce va viza beneficiarii ajutoarelor sociale, urmand a se proceda la diminuarea drastica a acestora incepand cu 01/05/2020, conform concluziilor anchetei; totodata, cei doi demnitari au anuntat ca ministerul de finante a finalizat un studiu in urma caruia se va lua decizia demararii unui program de sustinere de catre guvernul Romaniei a CEC, EXIMBANK, precum si a altor banci cu capital romanesc, ce-ar urma sa preia , cu garantie de stat, creditele romanilor pe care celelalte banci cu capital strain vor refuza sa le amane la rambursare; toate aceste masuri vor fi luate in baza analizelor interne de la nivelul guvernului, care previzioneaza o criza economica grava ce se va declansa in a doua jumatate a lunii mai, Romania urmand sa fie grav afectata, aceste masuri, precum si altele cu impact proactiv, si care vor fi anuntate in zilele urmatoare, fiind luate pentru diminuarea efectelor crizei.”

De fapt asta este un “breaking-fake-news”, dar este ceva ce trebuia sa se intample deja, in loc de asta avem proiecte de legi care sa scuteasca lumea de la plata ratelor, utilitatilor, telecomunicatiilor, etc., proiect numai bun sa puna fragila economie a Romaniei pe “catafalc”, inainte sa-i vina vremea, respectiv legea cu puscaria la domiciliu initiata de preferata lui Klaus Iohannis, domnisoara Gorghiu, in conditiile in care ne-asteptam la o crestere geometrica a infractionalitatii, deci ar trebui masuri dure de descurajare a acesteia, nu arest la domiciliu, ca pedeapsa asta o traim cu totii de cateva saptamani, si noi n-am omorat, furat sau devalizat bugete de stat!  Si-am facut aceasta introducere , tocmai pentru ca sa intelegem ca toate propunerile, unele salutare, de a demara programe de salvare din criza, si care sunt functionale doar cu implicarea politicului, sunt sortite esecului. Punct.

In urma cu 10 zile cand am inceput acest serial, vorbeam despre faptul ca nu imbolnavirea cu coronavirus va fi problema, ci spitalizarea ulterioara, si mai important, ca nu lupta cu boala ne va pune la pamant, ci criza economica consecutiva crizei medicale, care pentru Romania va fi cvasimortala pe termen scurt si mediu. Si nu cred nici azi ca am exagerat, nici nu doresc sa speriu in plus pe nimeni, as dori insa ca oamenii rationali sa inceapa sa opereze mental cu aceasta perspectiva sumbra, dar sa-si mobilizeze resursele si expertiza pentru agregarea unui proiect de salvare nationala. Si mai zic o data: PROIECT DE SALVARE NATIONALA. Si subliniez NATIONALA nu doar pentru a sugera gravitatea situatiei noastre, dar si pentru a reaminti ca nu avem pe ce proiect comunitar sa ne bazam deocamdata, solidaritatea UE este inexistenta (asa cum tot am incercat sa-mi conving fanii in ultimii 15 ani …), una de tip regional nu putem genera (suntem dispretuiti sau antipatizati de catre mai toti vecinii nostri, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Moldova), parteneriatul strategic cu USA nu are componenta economica , de fapt nu simt nicio “American solidaritity”,  de tip informal macar (ramane o dezamagire evolutia de pana acum a “romanului”  Zuckerman, de la care speram mult mai mult, ca Ambasador American – roman de origine – apropiat al familiei Trump- potential “fixer” al problematicii geopolitice regionale), si-n plus , solidaritatea interna este facuta praf la noi, nu mai discut cauzele, e limpede ca suntem condamnati sa ne-njuram reciproc inca o vreme …

Va invit sa rememorati rapid concluziile primelor 3 episoade ale acestui serial din criza, cred ca va va fi limpede ca, din punct de vedere politico-economic  suntem totusi un “ caz de targa”, cel putin la nivelul UE, dar si mai mult: milionul de someri interni il avem deja, mai adaugam sigur inca un milion pana la finalul lunii mai, si-aici am semiponderat sutele de mii de romani ce se intorc in tara si nu vor avea de lucru, iar numaratoarea de someri va continua crescendo pana-n toamna, cand are sanse sau nu , sa se domoleasca; mai departe, suntem condusi de catre un Presedinte nepasator si nepriceput, dar “repede varsator de sange” cand ar fi vorba de propria imagine (vezi retragerea decoratiei Spital Judetean Suceava, gest MIC, LAS si INADECVAT!); defilam cu partidele politice mari, PSD si PNL, vaduvite la varf de lideri cu expertiza sau INDEPENDENTA, cu celelalte partide mici blocate in proiectele egoiste si disperate ale sefilor (Pontache, Base, Tari, Barna, Ciolos), rezultanta fiind imposibilitatea coagularii vreunui proiect de salvare majoritar , transpartinic; guvernarea in Romania este exercitata LABIL, si ca rezultanta a primelor doua concluzii de mai sus, dar incurcata in plus si de spaima unui “Lucovid” Orban, care stie ca nu poate jongla cu atat de multi “pepeni” cu care s-a trezit in brate, in conditiile in care cei care-l asista sunt la nivel de “gradinita” (are de administrat criza medicala si criza economica ce s-a pornit  deja/ “meciul” instalat subit cu Iohannis, care-ar dori ca Orban sa deconteze balbele administrarii crizei / presiunea interna din PNL, unde tot mai multi lideri sunt speriati de decaderea electorala ireversibila a partidului, si-ar sprijini o schimbare la varf personificata prin Rares Bogdan eventual / “tunurile financiare” care se dau si se organizeaza ZILNIC, motivatia fiind criza si starea de urgenta, care tunuri ii corodeaza atat capitalul de autoritate intern, cat si capitalul public, castigat cu multa greutate, dar pe care presa i-l va anula rapid si dur, presa care la randul ei va fi obligata sa fie in trendul poporului, ce va dori decapitarea Guvernului; in plan extern, cum ziceam si mai sus, n-avem mai nimic, speranta unui posibil parteneriat strategic cu Germania este desarta (vedem felul in care am fost tratati in problema Moldovei, cedata rusilor pe mana germano-americana, fara sa fim consultati macar!), cat despre solutii economice in urma vreunui interes concret American, e clar ca nu putem vorbi in viitorul apropiat, alte partenariate accesibile neavand, devine limpede izolarea noastra pe termen scurt in planul relatiilor externe fructuoase economic; deci , pe scurt si clar, investitiile noastre in linia parteneriatului euratlantic nu vor putea fi fructificate si atentie, nici macar recuperate!

Asadar, in conditiile sintetizate mai sus, cum am putea gandi rational-corect despre felul in care vom actiona in toamna? Si insist din nou, apropo de premize, tocmai pentru a clarifica viabiliatea posibilelor solutii:

1. Nestiind cine a declansat aceasta CRIZA INDUSA, nici nu putem previziona megatendintele postcriza medicala;
2. Nefiind conectati azi la niciunul dintre majorii jocurilor geoeconomice viitoare (USA/UE Ge-FR/ Rusia-China), nici nu putem spera la vreo “tractare” speciala, pentru care ne-am putea pregati inca de pe-acum; oricum viitorul economic al Romaniei este dependent de “partida” geoeconomica pe care o vom juca, iar daca vom juca “nimic”, NIMIC vom obtine;
3. Mediul politic intern romanesc, fiind paralizat de jocurile subterane cu incidenta penala, si-n plus, fiind lipsit de “laboratoare” de gandire strategica si de implementare la nivelul partidelor, acest mediu politic nu va concepe nimic folositor pentru tara, ramanand in zona luptelor politice de fatada, dublate de luptele interne penibile din fiecare partid (calitatea slaba a protagonistilor ne garanteaza practic ca nimic nu se poate schimba in bine, intr-un interval de timp util, ce ne-ar permite sa reintram macar in jocul regional de influenta geopolitica, in aceasta toamna);
4. “Dezbinarea nationala – proiect de tara”, isi traieste clipele de glorie in aceasta perioada, ura exhibata de catre unii dintre romani impotriva altora, fiind vizibila si remanenta societal, si mai grav, pare ca nici putinii vectori cu influenta publica ce-au mai ramas, adica romanii cu respect la masele largi, nu mai au nici energie si nici centre de coagulare; acest fapt, tradus intr-o romaneasca neaosa, ar insemna ca “ N-ARE CINE CUI VORBI!”;

Acestea fiind parte din premize, devina mai clar acum de ce subtitlul acestui episod este “Primul pas: solidaritate tip grupuri mici”; cred ca asta este singurul lucru folositor pe care daca ni l-am propune, am si reusi sa-l realizam; caramida cu care sa incepem o reconstructie dificila, chiar o traversare a desertului daca vreti, si imi masor bine cuvintele!

Desigur ca noi si azi functionam doar in acest fel, in niste celule societale, profesionale, politice, etc., dar atentie, n-am constientizat pana acum ca ar trebui sa ne responsabilizam inspre gasirea de solutii, traim asa in grupuri mici pentru ca ne place sau pentru ca avem interes. Altfel spus, ne-am INSULARIZAT doar pentru ca sa ne traim vietile mai prosper sau mai vesel, deloc cu gandul ca ar trebui sa ne mobilizam, macar pentru reconstituirea TRIBULUI, in conotatie pozitiv-identitara, cu forta si influenta rezultante, daca nu pentru vreun proiect viitor de resolidarizare nationala, atat de necesar, dar atat de greu de agregat azi.

O sa analizez in episodul urmator cum ar putea functiona aceasta “solidaritate tip grupuri mici” in mediile politic, economic, profesional, care-ar putea fi consecintele pozitive pe termen scurt, urmand sa cercetam toti care-ar putea fi reteta de coagulare, catre o TRIBALIZARE (pe care ungurii sau altii o experimenteaza deja cu succes conjunctural, nu mai vorbim despre America lui Trump!), ca un pas intermediar necesar, apoi spre ceva mai mult, cand s-o putea …

Editorial semnat de Cozmin Gușă